Domnul Ibrahim si Florile din Coran

M-am indragostit. Spun ca m-am indragostit deoarece dragostea este una dintre putinele stari care ma poate transporta printr-o varietate atat de complexa de sentimente. Nu m-am indragostit de un om, de un personaj sau de o carte, ci de modul de scriere al lui Eric-Emmanuel Schmitt. Aceasta nu este singura carte pe care am citit-o de la el. Prima pe care am citit-o a fost Oscar si Tanti Roz pe care am indragit-o foarte mult. Am luat apoi de la o biblioteca de langa liceul meu cartea „Concert in Memoria unui Inger”, carte pe care vi-o recomand cu caldura, clasandu-se intre favoritele mele. Am continuat sa imprumut carti ale acestui autor si, dupa ce am mai citit si Visatoarea din Ostende, pur si simplu m-am enervat. De ce? Pentru ca trebuia sa imi scriu deoparte toate citatele care imi placeau si nu puteam sa le subliniez pe carte, asa ca am comandat toate cartile lui Schmitt pe care Elefant le avea pe stoc. Astfel am ajuns sa citesc Domnul Ibrahim si Florile din Coran.

Citește în continuare „Domnul Ibrahim si Florile din Coran”

Zoella si Girl Online

Zoella… Una dintre Youtuberitele mele preferate. Make-up guru, vloggerita super talentata… Cum sa nu iti placa? Girl Online? Acesta este titlul cartii ei care, dupa cum probabil stiti deja, a fost lansata in Romania la editura Epica. Nu am citit-o inca si mi-as dori foarte mult sa fac asta, dar pana atunci… o sa va las aici synopsisul sa va interesati!

Sub numele de Girl Online, Penny scrie pe blog despre cele mai ascunse sentimente ale ei, despre prietenie, băieți, familia ei țicnită și despre atacurile de panică ce începuseră să-i domine viața. Când lucrurile încep să se înrăutățească, familia ei o ia pe sus și o duce la New York, unde îl întâlnește pe Noah, un tânăr american chipeș care cântă la chitară. Fără de veste, Penny se îndrăgostește și surprinde fiecare clipă a trăirilor ei în cuvintele scrise pe blog.
Dar Noah are și el un secret. Unul ce amenință să-i distrugă lui Penny anonimatul și cea mai strânsă relație de prietenie… pentru totdeauna.

Zoe Sugg, mai cunoscută sub numele de Zoella, este o tânără vlogger de douăzeci și patru de ani, din Brighton, Marea Britanie. Vlogul său în care prezintă sfaturi de frumusețe, modă și stil de viață are milioane de abonați pe YouTube și un număr chiar mai mare de vizualizări lunare. În 2011 a câștigat premiul Cosmopolitan Blog pentru Cel mai bun vlog de frumusețe, iar în anul următor a câștigat premiul pentru Cel mai bun Beauty Vlogger. Zoe a câștigat în 2011 și premiul pentru Cel mai bun vlogger britanic la Teen Awards organizate de Radio 1, în 2014 premiul pentru Cel mai apreciat vlogger din Marea Britanie oferit de Nickelodeon Kids’ Choice Award și tot în 2014 a fost numită Vedeta Internetului pentru Modă și Frumusețe la Teen Choice Awards.

In strainatate a aparut si volumul al doilea: Zoella On Tour. Daca cunoasteti engleza bine, puteti comanda cartea de pe Book Depository. Transportul este gratuit oriunde in lume si dureaza undeva la doua saptamani sa ajunga (imi amintesc ca mi-am comandat la un moment dat niste carti din seria Harry Potter de aici 🙂 )

De asemenea, daca sunteti interesati, mai jos este videoclipul ei in care prezinta cum este tiparita cartea. Este foarte interesant! Iar AICI se afla canalul ei. Mie imi place foarte mult. Voi ce parere aveti?

Urme în timp – Petru Popescu

Tatăl său fiind cercetător științific, l-a luat pe Jack într-o călătorie (tot în scop științific) în savană dar avionul lor s-a prăbușit iar pilotul și tatăl lui Jack au murit. Jack s-a trezit singur într-o lume necunoscută și a încercat să-și utilizeze toate cunoștințele pentru a supraviețui.

Cum reușește băiatul și cine îl va ajuta? Va reuși să se întoarcă la civilizație?

Nu mi-am amintit prea multe detalii de când am citit prima oară cartea, în 2009. De data asta, mi-a atras atenția prima pagină, unde Petru dedică romanul fratelui său GEAMĂN care a murit  în România comunistă la doar 13 ani. Când am aflat apoi că Jack, personajul principal, are la rândul lui 13 ani mi-am zis că trebuie să fie o conexiune și am tot căutat legături.Mă captivează din prima din moment ce ador romanele de aventură. Apoi autorul este român dar cartea a fost scrisă mai întâi în engleză și apoi tradusă, ceea ce mi se pare super.
Este o călătorie extraordinară și o lecție despre evoluție.

Îmi amintește de Jocurile Foamei, Urâții ș.a
E un roman bun.
Cred că vreau să citesc și alte romane ale lui Petru.

Noapte peste Sanctafrax

Noapte peste Sanctafrax este volumul ce incheie trilogia Cronicile Lumii de Margine de Paul Stewart si Chris Riddell. Aceasta carte continua aventura lui Twig , mult mai alerta decat in volumele anterioare ceea ce este un plus major. O poveste complet originala, plina de aventuri si scrisa cu o indemanare nemaipomenita, insotita de niste desene extrem de dragute este tot ce iti trebuie pentru a te distra in weekend.

In acest roman, Twig pleaca in cautarea tatalui sau ce s-a pierdut pe cerul liber. Luandu-si corabia, se inalta spre cer intr-o directie in care nimeni nu mai fusese in speranta gasirii tatalui sau, Lupul Norilor, vestitul pirat al cerurilor. Insa in fata lor se afla un vortex, vortexul furtunii mama care risca sa le darame corabia.

Afland un teribil secret, Twig va trebui sa salveze Lumea de Margine. Va reusi aceasta avand in vedere ca si-a pierdut amintirile si se pierde de echipajul corabiei sale? Veti afla citind aceasta carte pe care o puteti cumpara, la un pret foarte accesibil, de la Libris.ro.

Aceasta carte este, practic, unica din punct de vedere al actiunii. Nu este chiar o carte de copiii asa cum lasa sa se vada la prima vedere. Aminteste multe lucruri pe care lumea de azi le-a uitat cum ar fi iubirea fata de tara, loialitatea fata de prieteni si curajul. Paul are un mod interesant de a povesti, totul petrecandu-se intr-o maniera alerta si foarte iscusita. Trebuie sa recunosc ca, inainte de a ma apuca de aceasta serie, am avut mari indoieli. Am crezut ca va fi o carte ciudatica, pentru copii de 8 ani lipsita de actiune si care te invata ca nu este bine sa minti si chestii dintr-acestea dar m-am inselat sincer. Cartea este plina de aventura si suspans, intorsaturi de situatie si imagini nemaiintalnite a unei lumi ce odata a existat cu adevarat in credinta oamenilor.

Recomand cartea aceasta tuturor. Adultii isi vor aminti de copilarie citind-o, copiii vor avea parte de o multime de aventuri si adolescentii o vor gusta din plin deoarece este ceva chiar original si plin de intamplari neasteptate.

SF & Fantasy romanesc

Noi, romanii, ne putem lauda cu scriitori extrem de talentati cu o imaginatie extrem de bogata si ce vin cu idei nemaipomenite pentru a bucura cititorii de aici, din tara noastra. Nu este totusi pacat ca romanii nu o prea au cu cititul? Tu, cel ce citesti acum aceste randuri, cu siguranta stii despre ce vorbesc. Profesorii se uita surprinsi la noi deoarece citim, adultii ne trateaza precum niste copiii super inteligenti comparandu-ne cu altii care nici nu se ating de carti s.a.m.d. Cel putin aici, in capitala, asa sta treaba. Ma intreb deseori de ce… Avem atatia scriitori de SF, thriller si altii incat te gandesti ce mai tara noastra este inca catalogata drept una de „prosti”. Din cauza unui popor migrator, strainii ne baga in aceias oala desi ei sunt cei ce s-au mutat pe teritoriul nostru. Sa nu se inteleaga gresit: nu am absolut nimic cu romii la general ci numai la acei needucati care nu fac decat sa otraveasca tara. Noi avem oameni foarte dotati din punct de vedere intelectual care pleaca de aici, ducandu-se stiu ei unde, pentru ca aici nu sunt tratati asa cum merita sa fie. Cu toate astea, poarta inca in vene sange de roman si nu-si ascund numele, vorbind cu mandrie in glas despre propria tara. Cu toate astea aici copiii si adolescentii nu mai citesc. Ei prefera tablete, jocuri de ultima tehnologie refuzand insa povestile, acele basme ale copilariei ce le porti cu tine toata viata, acele alte lumi in care te pot introduce SF-ul si Fantasy-ul si acele personaje mirifice, ce merita sa le iei ca modele de viata, care te invata mai multe despre viata decat o fac jucariile tehnologiei de astazi. O bucurie data de un iPhone nou este trecatoare. La putin timp ajunge nici sa nu iti mai pase de ea. Dar cartile le porti cu tine in inima, in suflet, pana la moarte. De esti plictisit, citeste ceva de aventuri. Daca nu-ti mai place unde locuiesti, muta-te pe Marte! Cartile iti dau aceasta posibilitate extraordinara pe care multi o ignora. Sa simti cum cartea iti trosneste prima oara in maini la prima deschidere, sa ii simti mirosul, acestea sunt niste senzatii nemaipomenite ce vestesc multe peripetii. De ce oamenii au inceput deja sa uite, atat de repede, de aceste placeri nemuritoare aduse de citit?

Cititul, mai mult decat o activitate ce iti pune la incercare mintea, imaginatia, poate fi catalogat si precum o lectie de viata. De unde sa inveti ce este loialitatea, curajul, prietenia adevarata daca nu din lectura? Unde mai intalnesti situatii ce cer iti curaj in ziua de astazi? Cei mai multi inteleg ca din carti inveti precum la scoala dar nu este asa. Inveti lectii fara sa iti dai seama din simple intrebari precum „Ce as face eu daca as fi pus in situatia respectiva?” Si cei mai multi… refuza sa invete. De ce?

Mergand mai departe, vreau sa va povestesc despre o proza pe care am citit-o ieri seara in Almanahul Anticipatia din anul 1996. Povestea se numeste „Conceput pentru moarte” si a fost scrisa de Pavel D. Constantin. Scrierea aceasta se intinde pe 3 pagini, fiind destul de micuta, dar extrem de interesanta si, totusi, trista. Iti induce niste stari de liniste inconjrate de tristete in momentul in care iti dai seama ca toti dintre noi suntem sortiti mortii. De la inceputul timpului pana astazi, asa este firea lucrurilor de a fi. Si tu o sa mori intr-o zi, vizitatorule, chiar daca, poate, nu te impaci cu ideea aceasta. Este un adevar negru ce totusi trebuie suportat. Aici este vorba despre un sacrificiu: sa iti dai viata pentru cineva mai mare ca tine, din propria vointa, acesta fiind „cursul natural al lucrurilor”. Este un lucru destul de actual si in alte contexte. Chiar te pune pe ganduri. Cei ce vor, sa imi lasati in comentariu adresa voastra de mail si o sa vi-o scanez pentru a vi-o trimite si a-mi spune felul in care interpretati voi lucrurile.

Ok, sunt absolut sigura ca stiti despre editura Nemira si Millenium Books. Stiti cate carti de-ale romanilor sunt publicate la acestea doua? Multisoare… Va sfatuiesc sa mai aruncati cate o privire si pe acolo 😉

Am gasit o carte caruia VPS i-a facut recemzie. Se numeste Fire and Ice. Desi, din descrierea lui, nu este chiar asa de minunata, aceea era numai o parere proprie si chiar as vrea sa o citesc si eu. Stiti de ce? Aceasta carte, scrisa de un roman, a prins atat de bine ca i s-a facut si film! Exista atatea carti bune, scrise si de romani si insasi romanii le citesc rar. Va recomand sa cititi d-ale lui Horia Arama, Liviu Radu (despre care am auzit chiar multe pareri bune si mi-am cumparat-o), Oliviu Craznic si altii pentru ca, cine stie, poate  veti fi surprinsi de ce stiu romanii sa faca!

http://fireandice.ro/

Editura Epica

Mi-am pus in gand sa fac postarea asta de o gramada de timp dar nu stiu de ce nu am facut-o pana acum. Lenea, presupun.

Editura Epica este o editura noua aparuta pe piata romaneasca. A fost infiintata de Anca Eftime care, pana nu acum mult timp, a publicat peste 600 de titluri sub sigle precum CorinTeens sau Corint Junior. Aceasta editura ne va incanta cu carti ce se inscriu in genul Young Adult si New Adult, fictiuni contemporane cu tente de romance, bine scrise si pline de sentimente care sunt gata sa iasa din filele cartilor atent alese si sa ne antreneze imaginatia intr-un dans al suspansului si placerii date de lectura. Anca si-a indeplinit, prin infiintarea acestei edituri, visul de a ne aduce carti care sa ne prezinte situatii cu care multi adolescenti se infrunta precum incertitudine, dragoste neimpărtasită, pasiune, dorinta, zbuciumul definirii propriei identităţi si multe altele.  Astfel,  sa ii uram bun venit editurii Epica!

[Mai multe informatii AICI]

Puteti inca precomanda prima lor carte,  Zece lucruri pe care le-am facut, care prezinta povestea unei fete in varsta de 16 ani ce se muta de acasa la o prietena, urmand sa traiasca fara supravegherea parintilor. April se va confrunta cu o multime de situatii si se va vedea pusa de a face anumite lucruri pe care le va regreta: sa cumpere un jacuzzi, sa-si minta parintii, sa adaposteasca o fugara, sa chiuleasca de la scoala… Bine scrisa, cei ce si-o vor cumpara se vor putea bucura de povestea unei adolescente ce ramane prima oara pe cont propriu si se va vedea pusa in siutatia de a se descurca singura intr-o lume adulta.

Precomandati de AICI.

(Mi-am precomandat cartea, urmeaza recenzia!)

[Mai multe informatii AICI]

De ziua indragostitilor, Epica urmeaza sa lanseze o carte mult asteptata de iubitorii YA Romance. De fapt, promite sa fie chiar mai mult decat atat. Este vorba de Posibilitatea statica de a te indragosti la prima vedere de Jenifer E. Smith (The Statistical Probability of Love at First Sight). Actiunea ei se va desfasuta in numai 24 de ore in care o vom cunoaste pe Hadley Sullivan care pierde avionul spre Anglia acolo unde tatal ei urma sa se recasatoreasca cu o persoana total necunoscuta ei. Totusi, spre norocul ei, apare un baiat, baiatul „perfect”, Oliver. Acesta o va insoti in noul ei zbor iar, o noapte spre Anglia, intr-un avion, poate fi tot ce trebuie pentru a ajunge sa te indragostesti cum nu se mai poate de un baiat.

[Mai multe informatii AICI.]

De asemenea, Epica urmeaza sa mai lanseze cartea Easy de Tammara Webber si Pushing the limits de Katie McGarry.

…Si totusi, unii si-au inspirat crimele din carti

Oamenii ce au scris ceva frumos, din care poti deprinde multe invataturi si cand, dupa ce le-ai citit scrierile, devi un om mai bun, aceia sunt oamenii literaturii ce au ramas in istorie. Clasicii. Oameni care au intrat in istoria unei tari prin influenta pe care a avut-o cartea s-a, oameni care au prezentat lumea prin ochii lor, prin simturile lor si care au transmis totul cititorilor folosind numai niste simple cuvinte. Este un lucru mare, este un lucru pe seama caruia merita sa vorbim.

Din istoria noastra am doi clasici preferati. Vorbesc aici de marele dramaturg Ion Luca Caragiale care, prin umorul sau, a reusit sa evidentieze totusi defectele si calitatile oamenilor si a societatii si, desigur, cel mai mare poet din istoria noastra, Mihai Eminescu. Rasfoind niste carticele de-ale mele mai vechiute, am dat peste o poezie scrisa de Mihai Eminsecu care mi-a placut in mod deosebit.

Epigonii

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Ma cufund ca într-o mare de visari dulci si senine
Si în jur parca-mi colinda dulci si mândre primaveri,
Sau vad nopti ce-ntind deasupra-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbravi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii si cu râuri de cântari.

Vad poeti ce-au scris o limba, ca un fagure de miere:
Cichindeal gura de aur, Mumulean glas de durere,
Prale firea cea întoarsa, Daniil cel trist si mic,
Vacarescu cântând dulce a iubirii primavara,
Cantemir croind la planuri din cutite si pahara,
Beldiman vestind în stihuri pe razboiul inimic.

Lira de argint, Sihleanu, – Donici cuib de-ntelepciune,
Care, cum rar se întâmpla, ca sa mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomata?
S-au dus toti, s-au dus cu toate pe o cale ne’nturnata.
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel istet ca un proverb.

Eliad zidea din visuri si din basme seculare
Delta biblicelor sunte, profetiilor amare,
Adevar scaldat în mite, sfinx patrunsa de-nteles;
Munte cu capul de piatra de furtune detunata,
Sta si azi în fata lumii o enigma n’explicata
Si vegheaz-o stânca arsa dintre nouri de eres.

Bolliac cânta iobagul s-a lui lanturi de arama;
L-ale tarii flamuri negre Cârlova ostirea cheama,
În prezent vrajeste umbre dintr-al secolilor plan;
Si ca Byron, treaz de vântul cel salbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sperarii,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.

Pe-un pat alb ca un lintoliu zace lebada murinda,
Zace palida vergina cu lungi gene, voce blânda –
Viata-i fu o primavara, moartea-o parere de rau;
Iar poetul ei cel tânar o privea cu îmbatare,
Si din lira curgeau note si din ochi lacrimi amare
Si astfel Bolintineanu începu cântecul sau.

Muresan scutura lantul cu-a lui voce ruginita,
Rumpe coarde de arama cu o mâna amortita,
Cheama piatra sa învie ca si miticul poet,
Smulge muntilor durerea, brazilor destinul spune,
Si bogat în saracia-i ca un astru el apune,
Preot desteptarii noastre, semnelor vremii profet.

Iar Negruzzi sterge colbul de pe cronice batrâne,
Caci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mâna cea veche a-nvatatilor mireni;
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugraveste din nou, iarasi pânzele posomorâte,
Ce-aratau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.

S-acel rege-al poeziei, vecinic tânar si ferice,
Ce din frunze îti doineste, ce cu fluierul îti zice,
Ce cu basmul povesteste – veselul Alecsandri,
Ce-nsirând margaritare pe a stelei blonda raza,
Acum secolii strabate, o minune luminoasa,
Acum râde printre lacrimi când o cânta pe Dridri.

Sau visând o umbra dulce cu de-argint aripe albe,
Cu doi ochi ca doua basme mistice, adânce, dalbe,
Cu zâmbirea de vergina, cu glas blând, duios, încet,
El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,
O aseaza-n tron de aur, sa domneasca lumi rebele,
Si iubind-o fara margini, scrie: „visul de poet”.

Sau visând cu doina trista a voinicului de munte,
Visul apelor adânce si a stâncelor carunte,
Visul selbelor batrâne de pe umerii de deal,
El desteapta-n sânul nostru dorul tarii cei strabune,
El revoaca-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui Stefan cel Mare, zimbrul sombru si regal.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Iara noi? noi, epigonii?… Simtiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi batrâne, urâte,
Masti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbra, patria noastra: o fraza;
În noi totul e spoiala, totu-i lustru fara baza;
Voi credeati în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Si de-aceea spusa voastra era sunta si frumoasa,
Caci de minti era gândita, caci din inimi era scoasa,
Inimi mari, tinere înca, desi voi sunteti batrâni.
S-a întors masina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarasi trecutul, fara inimi, trist si rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strain!

Voi, pierduti în gânduri sunte, convorbeati cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Caci al nostru-i sur si rece – marea noastra-i de înghet,
Voi urmati cu rapejune cugetarile regine,
Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéti.

Cu-a ei candela de aur palida întelepciune,
Cu zâmbirea ei regala, ca o stea ce nu apune,
Lumina a vietii voastre drum de roze semanat.
Sufletul vostru: un înger, inima voastra: o lira,
Ce la vântul cald ce-o misca cântari molcome respira;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

Noi? Privirea scrutatoare ce nimica nu viseaza,
Ce tablourile minte, ce simtirea simuleaza,
Privim reci la lumea asta – va numim vizionari.
O conventie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciuna;
Ati luptat lupta desarta, ati vânat tinta nebuna,
Ati visat zile de aur pe-asta lume de amar.

„Moartea succede vietii, viata succede la moarte”,
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alta soarte;
Oamenii din toate cele fac icoana si simbol;
Numesc sunt, frumos si bine ce nimic nu însemneaza,
Împartesc a lor gândire pe sisteme numeroase
Si pun haine de imagini pe cadavrul trist si gol.

Ce e cugetarea sacra? Combinare maiestrita
Unor lucruri n’existente; carte trista si-ncâlcita,
Ce mai mult o încifreaza cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane si cu glasuri tremurate.
Strai de purpura si aur peste tarâna cea grea.

Ramâneti dara cu bine, sunte firi vizionare,
Ce faceati valul sa cânte, ce puneati steaua sa zboare,
Ce creati o alta lume pe-asta lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruina,
Prosti si genii, mic si mare, sunet, sufletul, lumina, –
Toate-s praf… Lumea-i cum este… si ca dânsa suntem noi.

Intre clasicii ce si-au castigat locul in istorie si contemporani este o diferenta mai mare sau mai mica constand, dese ori, in lucrurile bune asimilate din opera respectivului. Un lucru pe care l-am simtit mai puternic in cartile clasice decat in cele… obisnuite, este faptul ca acele carti (de exemplu Cei Trei Muchetari) inveti mult mai bine ce este curajul, loialitatea si prietenia. In Stapanul Inelelor inveti ce inseamna sacrificiul. In Harry Potter ajungi sa intelegi, cat de cat, moartea si te impaca cu ideea ca toti suntem sortiti ei. „Din pamant am fost creati, in pamant ne intoarcem.” Aceste carti sunt numai cateva din acele carti care si-au castigat locul in istorie. Daca nu inveti din carti lucrurile enumerate mai sus, atunci de unde sa le inveti? Dar totusi… ce se intampla oare ce acele carti, necunoscute, nepromovate, care totusi au multe atat de oferit lumii? Ce se intampla oare cu acele carti care raman uitate printre rafturile librariilor si pe care putina lume le-au cunoscut cuvintele, le-a cunoscut frumusetea, desi au atatea de oferit lumii, raman la mila prafului?

Desi se zice ca o carte te face o persoana mai buna, stiti ca totusi exista cativa criminali care si-au inspirat crimele din carti precum De veghe in lanul de secara ? Oare cartile chiar te fac mai bun? Ce parere aveti? Argumentati.

Vanatorul de Furtuni de Paul Stewart si Chris Riddell

Wow de cand n-am mai facut o recenzie. Wow ca, desi nu postez nimic, imi mentin un numar de 30 de cititori fideli care ma viziteaza in fiecare zi. (Multumesc!) Si, nu in cele din urma, un mare WOW  legat de aceasta carte. Ia spuneti-mi mie… ce NU va place la ea, cei care ati citit-o? Adica, vad peste tot pareri proaste despre ea. Lumea nu o mai cumpara deoarece X, Y a spus ca nu i-a placut iar numarul acestor persoane cu prejudecati creste. Vreau sa lamuresc intai un lucru. Cei care nu ati citit cartea luati-o si lamuriti-va daca sau ce este in neregula cu ea. Ceilalti sa mai lase fitele. Nu ma refer la toti: sunt unii care, desi nu le place aceasta carte, vorbesc despre ea cum as vorbi eu despre o opera a lui Picasso desi nu imi place in mod special. Vorbesc cu respect fata de munca autorilor. Altii si-au exprimat parerea despre aceasta carte in cel mai injositor mod posibil, vorbind despre aceasta carte – in public, jignind pe fanii cartii –  folosind termeni injurii… Nu ma mira. Si nu, nu voi da nume.

Oricum, revenind la recenzie. Cartea difera de alte carti dar in sensul bun. Autorii au dat dovada de deosebit talent scriind o carte despre un univers nou. Si ceea ce mi-a placut in special la volumul 2, spre deosebire de prima carte, a fost si diferenta dintre acestea doua. In prima carte, actiunea se petrece cumva in episoade. Acum, in volumul 2, actiunea a curs, peisajul a fost diferit si lucrurile te tine mult mai mult cu sufletul la gura.

In a doua carte a seriei Cronicile lumii de margine, Vanatorul de furtuni, Twig porneste impreuna cu tatal sau in cautarea Stormfraxului, substata care, in intuneric total este atat de grea ca poate mentine Sanctafraxul aproape de Orasul de Dedesupt, fara a-si lua zborul. Vor reusi oare, Twig, tatal sau si echipajul (printre care se afla aprigi tradatori) sa gaseasca Stormfraxul de care toata lumea are nevoie? Cititi cartea si o sa aflati!

Atentie: ce am zis aici este cam 5% din intreaga actiune a cartii, ci anume motivul ce a dezlantuit o multime de incidente mai mult sau mai putin placute. Credeti-ma pe cuvant cand va spun: asa carte plina de actiune rar intalnesti!

PS. Cei doi autori au mai scris o trilogie care a fost lansata la noi de editura Nemira. Click AICI pentru mai multe informatii.

Inapoi la spiridusi!

Well, dupa o pauza revigoranta de la fantasy in care am citit Little Brother, m-am intors la volumul al doilea din Cronicile Spiderwick. Am fost cu adevarat surprinsa cand am inceput sa citesc cel de-al doilea volum, Ochiul Magic. De la primul roman, atat de finut si de dragut, pana la cel de-al doilea, atat de incarcat de suspans si aventuri, este distanta ca de la Terra la Pluto. Distanta asta este, insa, parcursa-n directia buna.

In primul roman am descoperit spiridusii si am facut cunostinta cu toate nazdravaniile facute de acestia. Acum, in a doua carte, intalnim creaturi mult mai periculoase: Goblini. Goblinii l-au rapit pe Simon care-si cauta pisica. In timp ce fratii sai il cautau, Jered si Mallory au dat de tot felul de fiinte oribile: printre care si troli! Pe langa toate acestea, Jered iar l-a suparat pe Spiridusul casei care este pus pe rele!

Recomand aceasta carte, asa cum recomand, de altfel, toata seria.