Experiment – Veronica Roth

În oraş sunt crize mari. Urmează a se face revoluţii. Locuitorii oraşului află un secret, iar o parte din ei decid să plece din oraş, urmând să afle o grămadă de secrete noi, viețile tuturor urmând a fi schimbate.

O să o spun pe şleau: senzaţia pe care am avut-o citind această carte este fix senzaţia pe care am avut-o citind al doilea ciclu din Jurnalele Vampirilor, iar acesta nu este un compliment. Mi s-a părut totul ca fiind de umplutură, idei venite brusc, pe loc, negandite, uneori atât de naive în contrast cu primele două volume încât pur şi simplu nu am putut termina cartea… Ceea ce este trist, considerând că primul volum a fost unul dintre preferatele mele. Sunt într-atât de multe aspecte care m-au dezamăgit încât îmi este şi aiurea să le scriu pe toate, aşa că voi trece repede peste ele cu cele mai pregnante:

  • În primul rând nu mi-a plăcut faptul că brusc, s-a schimbat modul narativ. În primele două volume se nara subiectiv din perspectiva lui Tris… Acum ghici ce s-a gândit autoarea: dacă Tris şi-a făcut iubit, cum ar fi dacă aş contura mai bine şi sentimentele lui, modificând, în mijlocul seriei, structura romanului?! Ei bine, poate exagerez aici deoarece autoarea a avut un motiv pentru a face astfel, dar asta îmi arată numai că ideile au fost neconturate şi venite pe loc.

În momentul în care s-a schimbat modul narativ, o parte din personaje şi-au pierdut conturul, ca să spun aşa… Tobias, care era un tip super dur, cu gândire logică, acum pare a fi un copil cu nu prea multă voinţă, la mâna tuturor, condus de sentimente, ci nu de logică sau necesităţi (să nu uităm că vorbim despre unul dintre liderii neînfricaţiilor).

Relaţia dintre Tris şi Tobias intervine brusc în prim plan, problemele societăţii, revoltele, bătăliile sau pierderile căzând brusc pe planul secund, totul fiind văzut prin prisma relaţiei lor, şi modul în care acest lucru îi afectează pe ei. Eu, din câte ştiam, vroiam să citesc o distopie, nu o poveste de dragoste din timpul unui război oarecare. Aceasta este marea problemă a mea în legătură cu romanul: în momentul în care Roth a început să scrie din perspectiva a două personaje, nu s-a mai putut concentra pe poveste. Acest mod narativ a fost foarte okay pentru romanele de tipul Chimie Perfectă sau Fior, dar aici este total fără noimă.

  • În al doilea rând mi-a displăcut povestea. Cum am spus mai devreme, este de umplutură. Sunt consumate o grămadă de pagini în care pur şi simplu nu se petrece nimic… În timp ce volumele anterioare erau alerte, acum toate personajele stau pe tuşă şi îşi plâng de milă în mai bine de 200 de pagini. Da, probabil unii dintre voi mă veţi contrazice. Veţi spune că da, au fost întâmplări şi evenimente de-a lungul lecturii dar degeaba se întâmplă ceva acum dacă pregătirea acelui ceva are o lungime de 50 de pagini, repercursiunile alte 50, dar acţiunea în sine constând într-o singură pagină. Toată cartea mi s-a părut scrisă în grabă, mi-a fost greu să o urmăresc, şi pur şi simplu m-a plictisit.
  • Un alt aspect neplăcut este că e previzibilă. Mai mult decât previzibilă, este foarte naivă. E ca şi cum un om modern l-ar urmări pe Newton căzundu-i un măr în cap, tu ştiind deja ce este gravitaţia. Nu vă voi da detalii pentru că ar însemna să vă dau spoiler, şi nu asta urmăresc.

Părţi pozitive ar fi şi ele, dar le-aş fi luat în considerare numai dacă nu aş fi citit volumele anterioare, care sunt cu mult superioare.

În concluzie, mă simt pur şi simplu dezamăgită de o serie care începuse extrem de promiţător… Şi cu toate acestea, nu vă spun să nu o citiţi. V-aş fi spus asta dacă nu ar fi făcut parte dintr-o serie foarte interesantă. Aceasta este doar părerea mea personală şi, dacă aveţi păreri diferite, sunteţi liberi să le discutaţi în comentarii. Chiar sunt curioasă şi de părerile voastre.

4 gânduri despre “Experiment – Veronica Roth

  1. Am citti Divergent şi nu am rămas impresionată de absolut nimic. Nu o consider o serie cu rezonanţă, este prea previzibilă, iar filmul a fost un eşec (mai ales al doilea).

  2. Ma bucur enorm ca esti sincera, ca mie nu-mi plac recenziile unora, lingusitoare desi n-au motive.
    Nu am luat Four, am mirosit ca e scrisa sa mai aduca niste dolari in buzunar! ca un colector de impozite cumva…

    1. Vroiam si eu sa imi iau Four, dar mi-am schimbat idea dupa ce am citit experiment. Cum ai spus si tu, autoarea a vazut ca a avut succes si a inceput sa scrie pentru a mai castiga bani

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s