Recenzie – Şcoala supunerii

Hmm… Suna intrigant să citeşti o carte erotica în care este vorba despre un fel de şcoală unde înveţi să faci sex… altfel, nu? Idea mi s-a părut atât de trăsnită încât am devenit curioasă, căci trebuie să fi fost ceva de capul acestei cărţi pentru a fi lansate, nu-i aşa? Am fost total dezamăgită.

Ceea ce m-a convins sa trec de primele 5 pagini ale cărţii a fost faptul că părea să aibă o anumită tentă psihologică: protagonista se plângea atât de viaţa ei privată cât şi profesională şi s-a gândit că are nevoie de o schimbare. De aceea, când aceasta află despre „Şcoala supunerii”, se înscrie fără să stea pe gânduri. Acolo are parte de aventuri neimaginabile care, speră ea, o vor schimba şi o vor face fericită.

Este, trebuie să recunosc, prima carte erotică pe care am citit-o şi mi-a lăsat o impresie foarte proasta. Personajele nu sunt conturate de absolut nicio culoare iar protagonista nu are niciun fel de personalitate! Se lasă jucată pe degete cu mult prea multă uşurinţă ca să poată conferi cărţii măcar un iz de realism. Trecând peste acest aspect, autoarea mi-a lăsat impresia că are un vocabular foarte nedezvoltat din cauză că repetă prea des aceleaşi cuvinte (in special „excitat” şi „frustrat”). Mi-a displăcut total evoluţia poveştii. Deşi la început a lăsat impresia că această carte are un scop, de fapt nu are. Cartea a fost scrisă strict pentru a descrie scene intime, cu maximă lipsă de afectivitate şi la bază asemănătoare. Descrierile, de asemenea, mi s-au părut slăbuţe. Şi, dacă adun tot textul care să nu fie parte ale scenelor erotice (sau de-a dreptul pornografice) cu greu pot obţine o pagină. Aveam nevoie de o pauză de la scenele erotice în cadrul romanului şi abia pe la pagina 80 am primit o pauza de vreo două pagini. Este foarte aiurea estetic să ţi un roman în acelaşi subiect constant deoarece devine foarte obositor pentru noi, cititorii, indiferent cum este scrisă. V-aş fi făcut o introducere mai lunguţă în subiectul cărţi… dar pur si simplu îmi este imposibil.

Acum, eu nu sunt din fire o persoană pudică. Nu mă potrivesc acelei descrieri de nicio culoare. Dar din punctul meu de vedere, la ce bun să scrii o carte în care să nu faci decât să descrii anume scene, fără nicio direcţie, când există atâtea filme?😀 Mă aşteptam să observ schimbări de-a lungul cărţii dar nu, am ajuns la final, mai aveam trei pagini, şi nu am putut, pur si simplu, să le termin. Mi-a fost imposibil. De acea, nu vă recomand să cumpăraţi această carte. Eu am citit-o pe telefon, în format pdf, o puteţi găsi pe internet, dacă sunteţi curioşi. Este un roman scurtuţ, în formatul în care am citit-o eu avea 138 de pagini.

Dar, una peste alta, pot zice că se citeste uşor. Este singura carte despre care consider că îmi este absolut nefolositoare, căci nu deprind nicio idee din ea, dar se citeşte uşor😀. Dacă o citiţi, să îmi lăsaţi părerea voastră în comentarii, căci sunt curioasă!

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s