Pistolarul – Stephen King

Stau aici, holbandu-ma la pagina alba de internet din fata mea nestind ce sa scriu, crantanind un chips cu branza, si intrebandu-ma cate lumi mai exista inafara de aceasta, itrebandu-ma ce se alfa in spatele copertinei negre a mortii: poate ca moarte este doar o iluzie, doar un mod de a calatori intre mai multe lumi. Oare exista mai multe universuri? Si daca da, cate? Daca universul este infinit, cum ar fi sa existe o infinitate de infinite? Poate ca acesta chiar este un fapt adevarat… si daca este adevarat, poate acolo chiar exista o lume in care mutantii si demonii traiesc printre oameni, terorizandu-i. Sau poate nu este o alta lume ci doar un alt timp. Un timp mult in viitorul departat, unde un pistolar numit Roland incepu sa urmareasca un vrajitor, zis Omul in Negru, pentru a ajunge la Turn. Turnul ce putea controla timpul. Turnul ce avea puterea ka-ului. Si fugind sa prinda unul dintre cei mai mari vrajitori, nu face altceva decat sa dea peste tradatori si sa tradeze, la randul sau pentru a-si atinge telul. Sentimentele ii pun in pericol misiunea iar umbre din trecut se abat mereu asupra gandurilor lui.

Pot sa spun ca aceasta carte m-a incitat destul de mult. Prezinta foarte bine scurgerea timpului ce ne afecteaza pe noi toti, punand totul intr-o lumina fictionala in care pericolul este peste tot, iar tu insuti prezinti un pericol pentru ceilalti. Suspansul este prezent in carte, caci totusi, pana la urma vorbim aici despre Regele Horrorului, Stephen King, dar nu suspansul a fost cel ce a surprins. M-a impresionat mai mult impletirea dintre vis si realitate, dintre trecut si prezent, dintre amintire si actualitate. A fost astfel de frumos si de cursiv scrisa ca a alunecat prin fata ochilor mei, pagina cu pagina, absorbindu-ma in poveste, pana cand am observat ca pur si simplu s-a terminat. Precum nisipul ce se scurge printr-o clepsidra. Totusi, lumea merge mai departe…

Recomand cartea aceasta. Este o lectura diferita si foarte intriganta, nu neaparat din punct de vedere literar cat din punct de vedere al povestii. Totul se impleteste perfect. Imaginea desertului arid, totusi, nu este o imagine care sa ti se stearga atat de usor din minte dupa citirea acestei carti, asadar nu va imaginati ca este genul de carte (chiar daca este ea subtirica) de citit intr-o simpla dupamiaza.

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s