Reasons

Oboseala + tremuratul de frig (schimbarile bruste de temperatura sunt o mare problema) ma aduc intr-o stare de nerabdare si ameteala ce ma impiedica sa ma concentrez. Programul de dimineata a scolii ma seaca incet si oboseala de la cele patru ore de somn pe care abia de le prind pe noapte se reflecta cum nu se poate mai bine in treburile zilnice (exemplu: numai note de  9 si 10 si deodata ma fac cu un patru! E de la oboseala! – Sau daca nu ma credeti (cum nici nu trebuie, de fapt) sa ma sustineti totusi si sa nu ii spuneti mamei altceva decat ca am fost prea obosita sa ma concentrez, okay? :3 ).

Imi pare foarte rau pentru inactivitate (as putea fi de trei ori mai activa pe blog, si pentru asta imi pare rau, nu am nici o scuza), lipsa recenziilor (okay, la capitolul asta chiar nu am mai avut timpul necesar cititului) si lipsa socializarii de care dau dovada in blogosfera. Dar cred ca ar fi mai bine sa va destainui ceva, ca sa intelegeti si ce si de unde:

Eu blogul l-am inceput de ziua mea (mda, anul asta am ratat aniversarea de 2 ani a blogului, dar ma voi revansa eu) din faptul ca simteam nevoia sa incep ceva nou, si sa gasesc o modalitate de a imi impartasi hobby-urile cu oameni care sa inteleaga. Eu incepusem sa citesc foarte mult si fara sa imi pese de nimic altceva cam cu un an inainte sa incep blogul… Gaseam un refugiu in carti, dar blogul mi-a venit apoi ca singurul loc in care puteam fi eu insami si puteam sa vorbesc despre ce vroiam, fara sa imi pese de parerile altora. A fost o perioada neagra in care eram depresiva, si nu exista noapte in care sa nu plang. Motivele pentru care eram astfel, insa, le voi tine pentru mine. Cand incerc sa imi amintesc de acea perioada, desi s-a terminat chiar foarte de curand, mi-o amintesc incetosat, cu lipsa de detalii, dar totusi cu o intensitate care imi da fiori. (Sa nu va imaginati ca ma taiam cu lama sau ceva de genul. Doamne, nu!). Pe langa asta, la scoala, unde eram luata in batjocura in fiecare zi, nu ma simteam cu nimic mai bine. Nu comunicam cu mama si familia, fiind foarte inchisa in mine. Astfel, singurul loc in care ma simteam acceptata cu adevarat era blogul acesta. Acesta este lucrul care ma enerveaza cel mai tare: de ce toata lumea ma acuza ca am tinut blogul atata numai pentru sponsorizari?? Sa va amintesc ca am si renuntat la unele dintre ele? Oricum, revenind, singurul lucru pe care l-am dorit cu acest blog a fost sa ma simt acceptata si sa comunic despre ceea ce imi place: cartile.

Acuma, nu mai sunt depresiva. (Liceul si persoane cunoscute pe acolo au adus mari schimbari in mine). Desi tin foarte mult la blog, o mare parte din inactivitate se datoreaza, sa fiu sincera, si acestui fapt. Fac tot posibilul, in momentul de fata, sa il aduc intr-un plan cat mai inaintat, sa ma ocup cat mai mult si mai bine de el, sa dau tot ce am mai bun, asa cum am incercat si pana acum. Dar, si imi pare rau sa o spun, blogul a picat pe undeva pe planurile secundare. Am cunoscut lume minunata care m-a invatat sa lupt pentru scopurile mele si pentru ceea ce vreau sa realizez prin gandirea mea, care m-a ajutat si mi-a oferit in sprijin major de a iesi din depresie. Aceste persoane nici nu sunt capabile sa realizeze de sprijinul pe care mi l-au oferit. Dar le sunt foarte indatorata si nu stiu ce sa mai fac in semn de multumire. Asadar, am inceput sa comunic cu lumea mai mult, mai usor, odata cu scaparea din depresie si nu am mai avut nevoie de blog ca mijloc de exprimare. Nu vreau sa intelegeti gresit, blogul acesta si in special cititorii blogului, vor avea mereu un loc special in inima mea, si nu ii voi uita niciodata. Oricum, vroiam doar sa va explic aceste lucruri. Imediat cum voi prinde ceva timp liber, insa, va promit ca voi veni cu recenzii noi si ceva rubrici saptamanale.

Vreau sa multumesc, prin postarea aceasta, in special celor care mi-au fost alaturi si mi-au sustinut blogul, si care il vor sustine in continuare. Nu are rost sa fac o lista. Va stiti si singuri.

Un gând despre “Reasons

  1. Să nu pui la suflet comentariile răutăcioase (doar pe cele constructive desigur) despre cum că ai fi urmărit numai sponsorizările! Cei din blogosferă trebuie să înţeleagă foarte bine că cei care întreţin un blog sunt şi ei oameni care au o viaţă şi nu pot posta mereu din diverse motive: lipsă de timp, probleme în familie, stări sufleteşti alternante, etc.

    Sper să mai poţi posta şi în viitor (chiar dacă nu o vei face prea des). Eu consider că, cel puţin în timpul anului şcolar când toată lumea este mult mai ocupată, postările mai rare sunt mult mai frumoase, mai pline de emoţii şi veşti, mult mai apreciate şi aşteptate!😀

    Sper ca pe viitor să ai parte de experienţe frumoase atât în viaţa reală cât şi pe blog!!

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s