Ascunderea originii dacice a unor imparati romani

Împăraţii romani de origine dacicăsunt un subiect foarte puţin cunoscut. Poate numele lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originealor dacică s-a păstrat tăcere. De-a lungul timpului, cei mai mulţi istorici români, dar şi unii străini, le-aucontestat originea, în ciuda documentelor care ne garantează obârşia lor dacică. Totuşi, fără aceşti daci ajunşila cârma Imperiului, istoria Daciei, a Europei şi chiar a întregii creştinătăţi ar fi fost alta. Istoria oficială lecontestă dacismul şi astăzi, din motive greu de înţeles.

Regalian, strănepotul lui Decebal

Nu ştim ce s-a întâmplat cu dacii după cucerirea Daciei de către romani. Dacă ar fi să dăm crezaremanualelor, ei s-au romanizat rapid şi fără cale de întoarcere, în decursul a doar un secol şi jumătate. Totuşi,amintirea lui Decebal a rămas vie în secolele următoare, iar numele de “dac” este purtat cu mândrie de maimulte personaje istorice, ajunse pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare sau politice a Imperiuluiroman. După constituţia lui Caracalla din 212, prin care toţi cetăţenii imperiului născuţi liberi deveneaucetăţeni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetăţean roman putea urca în ierarhiile vremii.

Regalian este cel dintâi dac care a urcat în această ierarhie. Documentele epocii spun că dacul cel ambiţios aintrat în istorie în preajma anului 260 d.Cr. Şi susţineau că este un urmaş al lui Decebal, un strănepot almarelui rege martir. Poate fi întru totul adevărat, sau poate fi doar o genealogie imaginară. Ceea ce însă nuse poate pune la îndoială este originea dacică a lui Regalian. În anul 260, în vreme ce pe tronul Romei se aflaGallienus, dacul Regalian, general cu talent de strateg, se afla în fruntea trupelor din zona Dunării, dinPannonia şi Moesia. Nu mult după anul 260, el pune la cale o rebeliune, în urma căreia este proclamatîmpărat de către trupele sale. Monedele emise de el şi de soţia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeiecu nume dacic, s-au limitat la zona dunăreană. După preluarea puterii, duce lupte împotriva sarmaţilor, dar Gallienus vine de la Roma împotriva lui şi îl învinge. Conform surselor scrise, Regalian este ucis într-uncomplot de propriii săi partizani, aliaţi cu roxolanii.

Dacia a fost eliberată de sub ocuparea romană?
Figura lui Regalian este deosebit de importantă în istoria provinciei Dacia, deoarece coincide cu un moment-cheie: abandonarea provinciei de către Gallienus. Deşi Aurelian este considerat autorul retragerii trupelor şiadministraţiei romane din Dacia, totuşi, izvoarele istorice şi arheologice ne confirmă faptul că provinciaDacia a fost abandonată mai devreme, în vremea lui Gallienus, iar Aurelian nu a făcut decât să consemnezeîn acte un fapt deja consumat şi pe care oficialităţile multă vreme nu au avut curajul să-l recunoască.Scrierilevechi ne informează că “Dacia a fost pierdută” în vremea adversarului lui Regalian, iar arheologia ne aratăcă tot în vremea acestui împărat au încetat inscripţiile romane din Dacia, precum şi baterea de monede. Acestmoment coincide şi cu o serie de atacuri dure ale carpilor (daci liberi) asupra provinciei.Contextul acesta este rareori invocat de istoricii noştri, care pun retragerea romanilor doar pe seamaatacurilor pricinuite de barbari şi de goţi (chiar dacă izvoarele subliniază că este vorba de carpi, istoriciiinsistă că prin “carpi” trebuie să înţelegem “goţi”). Uzurparea puterii lui Gallienus în zonă, prin rebeliuneadacului Regalian şi atacurile dacilor liberi, ne poate sugera că retragerea armatei şi a administraţiei romanedin provincie nu reprezintă un abandon al Daciei ci, din contră, o eliberare. Deci, romanii au fost, efectiv,alungaţi din provincie de către daci şi au susţinut apoi, că justificare, că Dacia este greu de aparat, din pricinaatacurilor barbare. Ulterior, Aurelian a creat în sudul Dunării o altă Dacie, numită “Dacia Aureliana” şi maiapoi “Dacia Ripensis”, pentru a păstra aparenţa unei Dacii romane. Ce s-ar fi întâmplat dacă Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau dacă dacii liberi nu ar fi venit în ajutor

ul fraţilor lor din ţinutul ocupat de romani?Poate că Dacia ar fi continuat, pentru cine ştie câtă vreme, să fie provincie romană. În acest fel, Dacia a fost prima provincie a imperiului din care romanii au fost nevoiţi să se retragă.

Aureolus, ciobanul din Carpaţi, s-a proclamat împărat al Romei
Tot în vremea lui Gallienus a trăit şi Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o familie de ciobani, el însuşi pastor în tinereţe. Istoricul bizantin Zonaras spune despre el:
“Aureolus era din ţara getică, numită mai târziu Dacia, şi de neam obscur, fiind mai întâi pastor…”
. Intrat ca soldat

de rând în armată romană, a câştigatsimpatia împăratului Valerianus şi a ajuns îngrijitor al cavaleriei. După ce a câştigat şi încrederea luiGallienus (succesorul lui Valerian la tron), a fost trimis de împărat în anul 265 să lupte împotriva unuiuzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta împotriva împăratului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de către armatele sale, în anul 268. Totul se petrecea în plină criză politicăa imperiului, celebra criză a secolului al III-lea, când s-au succedat la tronul Romei o mulţime de împăraţi,mai toţi provinciali, mai adesea sprijiniţi de armată.

 Gallienus a pornit împotriva celui de-al doilea dac autoproclamat împărat, Aureolus, care i-a cerut ajutor luiPostumus. Acesta însă l-a refuzat, trădând prietenia care îi lega. Totuşi, cel care a murit în asediul de laMediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reuşit să-şi păstreze titlul, până în vremea lui Aurelian, dar afost trădat şi ucis, ca şi Regalian, de propriii lui soldaţi.
Împăratul Galeriu, “olteanul” care i-a răzbunat pe daci
Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al cărui protejat a fost. S-a născut într-unsat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-o mamă dacă, venită din nordul Dunării, din Dacia Traiana.Secrede că, după numele său romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia, din DaciaMalvensis, poate chiar din oraşul Romula (astăzi Reşca, jud.

Olt). Lactantiu, scriitorul creştin care neconfirmă originea dacică a împăratului Galeriu, ne mai dă câteva informaţii uluitoare despre acest dac ajunsîmpărat. În primul rând, a vrut să supună la obligaţia plăţii impozitelor Roma şi întreaga Italie, dreptrăzbunare pentru umilirea dacilor de către Traian, care le-a impus tribut dacilor. În al doilea rând, a vrut săschimbe numele Imperiului roman în Imperiul dacic. Înainte de a muri, împăratul s-a retras în satul său natal,care a fost numit Romulianum, după numele mamei sale.Galeriu a rămas în istorie pentru persecuţiile sale împotriva creştinilor, atât în vremea lui Diocletian, cât şidupă urcarea sa pe tron. Totuşi, înainte de a muri, a dat primul edict de toleranţă din istoria creştinilor,reeditat apoi de Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de la Salonic apar figuri de daci cu steagul lor naţional în formă de şarpe cu cap de lup. Specialiştii încă nu s-au dumirit ce caută aceşti daci pe arcul luiGaleriu, dar unii dintre ei au presupus că este vorba de soldaţi daci din regiunea natală a împăratului.Daci

smul lui Galerius este incontestabil, la fel şi adversitatea sa faţă de romani şi de numele de “roman”,declarată deschis de împărat. Nu ar fi exclus că seria lungă de documente ce relatau cucerirea Daciei, toatedispărute astăzi, să fi fost cenzurate sau distruse în vremea lui Galeriu sau a altor împăraţi de mai târziu, careau încercat să apere astfel memoria dacilor.

Daia şi Licinius

Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul împăratului Galeriu. S-a născut în Dacia Aureliana, la sud deDunăre, având-o că mama pe sora împăratului. A ajuns să fie adoptat de unchiul său, dar chiar şi dupăadopţie, a ţinut să-şi păstreze numele dacic. În schimb, despre Licinius, izvoarele spun că se trăgea dintr-ofamilie de ţărani daci din Moesia Superior. S-a născut în anul 265 şi a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu.Împăratul Galeriu i-a conferit lui Licinius titlul de “Augustus” în vestul imperiului, în anul 308, în timp ceDaia, nepotul împăratului, şi Constantin (şi acesta de origine moeso-dacică) au fost numiţi “fiii auguştilor”.În felul acesta, toţi cei patru suverani care formau tetrarhia (formă de conducere cu patru împăraţi, doi derang superior şi doi de rang mai mic), erau de origine dacică.După moartea lui Galeriu, în 311, Licinius şi-a împărţit imperiul frăţeşte cu Daia, dar în 313, s-a aliat cuConstantin, căsătorindu-se cu sora lui vitregă, la Mediolanum (Milano). Constantin şi Licinius se reuniseră laMilano pentru un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia creştină deveneaegală în drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De cealaltă parte, Daia s-a aliat cu uzurpatorul Maxenţiu.Conflictul dintre Licinius şi Daia era previzibil. Daia a fost înfrânt şi, spun unele surse, a preferat să sesinucidă. Locul său a fost luat de Constantin, cumnatul lui Licinius. Dar trădarea a fost plătită. Licinius şi Constantin au intrat într-un conflict, în urma căruia cel din urmă a ieşit învingător şi a devenit unic împăratal imperiului. Cu aceşti patru împăraţi de origine dacică, ce au condus imperiul simultan, a început o nouăepocă în istoria Imperiului roman.

Constantin şi Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin

Dar cel mai mare împărat roman de origine dacică este Constantin, primul împărat creştin din istorie. S-anăscut la sud de Dunăre, la Naissus, în Serbia de astăzi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatăl său,împăratul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. În anul 325, în vremea conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care îşi spune “Dacus”. Prezenţa dacilor la sudul Dunării, atât înainte decucerirea Daciei cât şi după aceea, este incontestabilă. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Deşinu ştim în ce fel dacismul sau i-a influenţat acţiunile, ştim sigur un lucru: el este cel care, la doar două secoledupă cucerirea Daciei, spoliază monumentele din splendidul for al lui Traian.Marea friza de piatră a lui Traian, măsurând peste 30 de metri (după alţii mult mai mult) şi fiind a treia camărime din întreaga antichitate, este spartă în bucăţi de Constantin. Patru bucăţi sunt încastrate în arcul saude triumf de la Roma, după ce figura lui Traian este ştearsă din reprezentările reliefurilor. Mai mult, opt dingrandioasele statui de daci, înalte de trei metri, care împodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor şi urcate pe Arcul împăratului Constantin. Ce logică să aibă dislocarea unor statui colosale de daci şi plasarea lor pe un monument al unui împărat roman, dacă nu faptul că acesta era născut tot în ţara dacilor?Cu siguranţă, Constantin avea o mare preţuire pentru strămoşii săi.Documentele ne spun chiar că ar fi încercat să aducă Dacia sub stăpânirea sa şi a refăcut podul de pesteDunăre. Totuşi, cum de a fost posibilă aceasta “profanare” a forului lui Traian? Specialiştii spun că eranevoie de material de construcţie şi că, în acelaşi timp, nu mai existau artişti talentaţi că în vremurileanterioare, arta romană aflându-se într-un declin evident. E adevărat, pe lângă piesele luate din forul luiTraian, pe Arcul lui Constantin există şi reliefuri atribuite de specialişti epocilor lui Hadrian şi Marc Aureliu.Deci, Constantin ar fi luat ce i-a plăcut de pe monumentele predecesorilor săi.Gestul atât de neobişnuit şi de şocant al plasării celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantinîşi găseşte în acest fel o explicaţie. Statuile de pe arc simbolizează obârşia dacică, mândră şi iubitoare delibertate, a împăratului. Din această perspectivă, nu ar fi deloc absurd să ne gândim că scrierea de căpătâi alui Traian despre cucerirea Daciei a dispărut, ca şi celelalte scrieri ce relatează acest eveniment dramatic dinistoria dacilor, din ordinul lui Constantin.
Falsificarea istoriei
Se impune o întrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor în istoriaimperiului roman? A existat şi continuă să existe o adevărată conspiraţie în jurul acestui subiect. Istoriciinoştri, dar şi unii străini, în special maghiari, au făcut tot posibilul pentru a “demonta” originea dacică a unor  personaje ajunse pe tronul împărăţiei romane. Despre mama lui Galeriu s-a spus că era o barbară, baroxolană, ba iliră, ba, în cazul cel mai bun, dacă romanizată, deşi sursele ne spun răspicat că era dacă de lanordul Dunării, chiar dacă avea nume latin. Despre informaţiile pe care ni le dă Lactantiu cu privire laGaleriu s-a spus că nu merită să fie luate de bune. Despre cele din “Historia Augusta”, care ne atestă originea dacică a lui Regalian, la fel, că ar fi vorba de nişte născociri. De ce toate acestea? Din două motive diferite,dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, în frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut să demonstreze că, dupăabandonarea provinciei, în Dacia nu a mai rămas niciun dac şi că nu a existat niciun fel de continuitate de-alungul mileniului “întunecat”, până la venirea maghiarilor în Transilvania. Apariţia unor personaje istoriceimportante, de obârşie dacică, le încurca socotelile, şi au recurs la contestarea surselor documentare, pentru ademonstra că nu este vorba de daci autentici.Istoricii romani, în schimb, au căutat să demonstreze că, după abandonarea Daciei, toată populaţia rămasă în provincie era deja complet romanizată. Prin urmare, şi împăraţii de origine dacică trebuiau să fie tot romani.La acea vreme, “nu trebuiau” să mai existe decât romani, eventual proveniţi din strămoşi daci romanizaţi.Dar faptul că scrierile la care ne-am referit insistă asupra originii dacice a acestor împăraţi ne arată cuclaritate că ei nu erau daci integral şi definitiv romanizaţi, ci originea lor etnică era foarte importantă.Cunoşteau, desigur, limba latină, erau integraţi în societatea romană provincială, dar obârşia lor era dacică.Dacă ar fi fost daci complet romanizaţi, fără să mai poarte vreo moştenire dacică, li s-ar fi spus romani, pur şi simplu, fără prea multă insistenţă pe originea etnică. Probabil din acest motiv, istorici precum ConstantinDaicoviciu, Radu Vulpe şi alţii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui Galerius (despre Constantin nicinu se discută, dat fiind că s-a născut la sudul Dunării). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului că mamalui Galeriu, Romula, nu era dacă, ci provenea dintr-o familie de colonişti iliri stabiliţi în Dacia, deşi nici undocument nu sugera aşa ceva. După trei decenii, într-o altă lucrare a aceluiaşi istoric, Romula “devenea” odacă romanizată. În schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia să-l numească pe Aureolus “hatmanul călărimiiAvreulus Dacul”.Deci, atât pe istoricii maghiari, cât şi pe cei romani, îi deranja existenţa unor daci după retragerea romanilor din Dacia. Şi într-un caz, şi în celălalt, s-a dorit înlăturarea dacilor din istorie, prin încălcarea adevăruluiştiinţific furnizat de izvoarele scrise. Această falsificare persistă până astăzi, iar istoria oficială nu recunoaşteoriginea dacică a acestor împăraţi. Ştergerea dacilor din istorie pare să fie urmărea unui blestem ce s-a născutdemult, dar continuă şi astăzi. Istoricii noştri desăvârşesc opera celor ce au ars scrierile despre daci şi i-aulăsat într-un întuneric ce pare să nu se mai sfârşească.

29 de gânduri despre “Ascunderea originii dacice a unor imparati romani

  1. Mama, cat-a postu’! Am citit un rand si am vazut ceva legat de manualele de istorie…Niciodata nu mi-a placut istoria, deci fug…:D
    App: [pt ca mi-e lene sa caut postul cu pricina scriu aici]. Mai ai carti pe care sa le dai la schimb?:D

      1. Mda, o am… Da nu prea-mi vine sa o dau pana nu o citesc…😕 Lasa, o sa ma gandesc eu ce-ti pot da. Cand o sa ma hotaresc, o sa-ti dau de stire

      2. pai…cartea de-abia am deschis-o:))..Eu am luat 2 pt concursul de pe blog (de fapt, una pt concurs si una pt mirel:D…si cum mirel a luat concursul….intelegi tu!:) ). In cel mai rau caz o sa ajunga indoita putin in colt (nu de altceva, dar ii coperta subtire si iarasi depinde de transport, dar cartea ii nou-nouta la mine in biblioteca)…

      3. Hmm… Puterea celor 6? Fablehaven? Primu volum din Tara Duncan? Stapanul dinozaurilor? Testamentul lui Will? Captivi in Yudah? Focul din adanc? Ceva de la rao?

      4. Dap:D…Trimite-mi mail cu adresa pe paul.voica@yahoo.com si eu o sa iti trimit raspuns. Apropo…cu cat vinzi uneori sub clar de luna?:)).. [adik, ai putea trimite amandoua cartile intr-un pachet si sa platesc cea de-a doua]

    1. Postarea asta dovedeste tocmai ca ceea ce ne este predat de manualele de istorie este fals. Multe lucruri ne sunt, pe langa acestea de mai sus, ascunse, si, in loc sa invatam istoria reala, suntem obligati sa invatam niste minciuni aberate, o istorie schimbata care nu ne lasa sa ne vedem propriile origini. Intreaba pe oricine daca mie imi place istoria si iti va raspunde ca da. Intreaba pe oricine ce note am la istorie si iti va raspunde ca merg pe 7. Motivul este simplu: nu ma intereseaza sa invat minciuniile sfruntate cu privire la originile tarii in care traiesc. Invat de placere ceea ce ma intereseaza, nu ceea ce mi se baga pe gat😦

      1. Un raspuns foarte bun! Eu pot sa zic ca am trecut prin scoala fara sa stiu prea multa istorie si fara sa fi invatat prea multa:-” (chiar nu imi place).

  2. Wow! Sincera sa fiu chiar nu stiam toate aceste date, dar sunt foarte interesante si oarecum nelinistitoare. E ciudat sa iti dai seama ca tot ce ai invatat in scoala despre un anumit eveniment a fost fals.

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s