Cei trei muschetari de Alexandre Dumas volumul 2

Daca primul volum a fost interesant, al doilea volum a fost de-a dreptul uimitor. Suspansul este pretutindeni iar cartea, plina de actiune, te tine treaz toata noaptea. Ce pot sa zic… ABSOLUT GENIAL. Nu voi spune ca este cartea mea preferata, dimpotriva, am citit si carti mai bune (exemplu Stapanul Inelelor de Tolkien) dar pot spune ca Alexandre Dumas sta umar la umar cu Jules Verne care imi place de asemenea foarte mult. Diferenta dintre cei doi este faptul ca, in timp ce Verne se concentreaza mai mult pe datele stintifice si pe teorii mai mult sau mai putin dovedite, invaluite in actiune si mister, Alexandre se concentreaza pe actiunea in sine si pe constructia personajelor, totul venind din imaginatia autorului sau din viata traita de acesta. Aceasta este dovada: oricat de antipatica mi-ar fi mie franceza (sau profesoara de franceza), scriitorii Frantei se claseaza ca talent in top trei (alaturi de englezi).

Reteta acestei carti este simpla dar iti trebuie maiestrie sa o faci. O fata rea (in sensul absolut al cuvantului), ucigasa fara scrupule si plina de mandrie si de ura, vreo 4 sau 5 eroi, o poveste de dragoste tare complicata, cate putin curaj, daruinta, prietenie, loialitate, credinta si un strop de umor pot sa iti insenineze o zi sau ti-o pot distruge. Te poate face sa razi sau te poate face sa plangi fara efort, te poate face sa razi malefic sau de fericire in orice moment nu te-ai astepta.

Cand am inceput primul volum, trebuie sa recunosc ca mi-am zis: „Previzibila! Stiu exact ce-are sa se-ntample” dar, pe masura ce dadeam paginile, imi dadeam seama ca ma inselasem. Mereu se intampla contrar banuielilor mele. Imi ziceam „va trai” sau „il va ierta, n-are cum sa fie atat de rea” sau „nu il va trada, ii este dator si, in acelas timp, si prieten” si de fiecare data m-am inselat. Mai mult, nu este genul acela de carte delasatoare. Autorul nu incerca sa te surprinda. De fapt, o face, dar nu iti dai seama. Parca este din firea lucrurilor ca actiunea sa se desfasoare asa, parca ti se povestesc niste fapte reale, intamplate acum mult timp, dar amintirea carora a ramas vie. Alexandre Dumas a fost un autor foarte bun si nu ma mira deloc faptul ca acum cartile sale sunt cunoscute in toata lumea, citite atat de copii cat si de batrani. O merita.

Volumul doi din Cei trei Muschetari se concentreaza mai mult pe ura pe care Milady de Winter incepe sa i-o poarte lui d’Artagnan si pofta ei de razbunare. Mai mult, Milady este trimisa sa-l asasineze pe ducele de Buckingam in Anglia. Dar asta nu inseamna ca, trecand granita, nu o sa se mai concentreze si pe razbunarea fata de d’Artagnan. Incearca din rasputeri sa-l omoare asa cum incearca si cu ducele de Buckingam sau pe Constance Bonacieux (ah, cata sila-mi poate provoca ucigasa!). In fine, chiar nu prea am cum sa va spun mai mult din carte. Fiind volumul 2 nu este indicat…

Bun, decat sa mai incerc sa va conving sa cititi cartea deoarece, va mai spun o data, merita, mai bine ar fi sa o luati voi si sa va convingeti singuri. De la prima pagina a primului volum va garantez ca veti fi fermecati. (Si sa nu uitati de „Dupa 20 de ani” si „Vicontele de Bragelonne„, urmatoarele volume ale acestei serii).

4 gânduri despre “Cei trei muschetari de Alexandre Dumas volumul 2

    1. O sa continui cu povestea cand voi avea si cartea :(…
      Nu prea remarc diferenta dintre o carte clasica si una contemporana… Pentru ca a fost scrisa de cineva in urma cu 2 secole, asta nu inseamna ca sunt mai bune ca si cartile lui George Martin, Dan Brown, Isaac Asimov sau Naomi Novik. Fiecare carte ascunde invataturile ei, indiferent cand au fost scrise sau daca se incadreasa sau nu printre clasici. Intr-adevar, mai sunt si unele carti fara nimic iesit din comun cum ar fi unele paranormale adolescentine (pe care nu le pot lua ca exemplu asa cum fac cu muschetarii) dar cum cred ca ai vazut, chiar nu ma dau in vant dupa ele. Imi place sa imi omor timpul cu ele, uneori este placut sa te mai relaxezi si sa iei ceva de genu caci pana la urma fiecare stil are ceva.
      In fine, da, imi place Alexandre Dumas, are un talent de admirat. Poate ca este atat de bun deoarece pe atunci sa devi scriitor era mult mai greu ca in ziua de astazi si a pus intr-adevar mult suflet in opera lor. Unii clasici (scrierile clasicilor romani ma omoara. Nu voi termina niciodata amaratele de 4 capitole din amintiri din copilarie), intr-adevar, nu sunt pe gustul oricui dar nu pot zice asta despre Dumas. El este un maestru de la care as fi mandra sa invat

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s