Castigator al cartii Vanatorii – Noaptea mea

Si… castigatoarea este… EEmy! Felicitari! Astept datele tale la adresa alexa1898@yahoo.com

Si, asa cum v-am promis, am sa va spun si eu felul in care vad noaptea si felul in care gandesc dupa-nserat:

Dupa ce soarele apune si stelele apar sus pe cer, incep sa aud trei lucruri: cricaitul greierilor, falfaitul aripirilor liliecilor si uneori cate o bufnita. Fiecare dintre aceste sunete povesteste despre ceva: greierii canta despre povesti. Povesti si basme ce numai noaptea de vara, cand admosfera este tacuta si linistita, numai si numai atunci se pot implini. Noaptea in aer se simte o incarcatura: incarcatura basmelor si a sperantelor ce odata se vor transforma in realitate caci de nu, insasi noaptea se va transforma intr-un cosmar. Cand stelele sunt sus pe cer se pot intampla multe, multe lucruri. O broscuta poate fi sarutata, pantoful de sticla isi poate regasesii fata, o printesa poate fi trezita, Pinochio poate deveni baietel adevarat si piticii pot sa isi ridice capetele fericiti, cu surasul pe buze pentru ca Alba-ca-Zapada a fost readusa in simtiri de frumosul ei print. Asa cum aceste basme au un sfarsit frumos, cantecul greierilor imi reamintestein fiecare noapte ca eu insami voi simti odata aceias fericire pe care au simtit-o si cei partasi la cele intamplate in acele basme. Imi dau atunci seama ca speranta nu va piere niciodata, nu pentru mine. Speranta ca eu fac parte dintr-un basm. In noptile de vara aceasta speranta se adevereste. Sunt printesa din propriu-mi basm!

Liliecii. Ah, acesti micuti lilieci inofensivi zboara mereu prin fata ferestrei mele. Noaptea eu ma uit mult pe geam. Nu vreau sa ratez nimic din aceasta admosfera magica. Si cand o umbra micuta, de marimea vrabiutelor, mai trece pe langa mine provocand mici vibratii aproape imperceptabile in aerul acela statator, si aud falfaitul acelor aripioare, gandul mi se duce spre libertate. Adevarata libertate, cand poti face ce vrei tu, fara sa fi constrans de nimeni sa faci altfel. Inchid ochii si ma imaginez zburand, ca in Peter Pan, fara ca gravidatia sa mai aiba nici un cuvant de spus. Ma vad galopand pe camp deschis, galopand in viteza pe un cal maiastru, negru fara ca nimeni sa ma opreasca. Ma vad saltand pe acel cal peste paraiase, parul zburandu-mi despletit in aer si inspir adanc pentru a mirosii aroma ierbii verzi de sub copitele calului, simtind razele calde ale soarelui mangaindu-mi pielea. Uneori, imi place sa cred ca am calatorit prin timp. In lumea medievala, in satucuri unde lumea, taranii liberi si cei dependenti, cavalerii si nobilii, regii si reginele, isi vad fiecare de treburile lor zilnice fara ca nimeni sa ii deranjeze iar eu stau ascunsa printre umbre cautand sa-i ajut pe cei sarmani asa cum insasi Robin Hood proceda. Aceasta libertate pe care o poti alege sa o ai visand sau sa te incatusezi de umbrele din mintea ta, de intamplarile urate din viata ta. Eu am ales libertatea de a ma simti libera!

Arareori, cand mai aud bufnitele, ma las dusa in voia cantarii lor. Depinde despre ce canta: de canta despre natura, ma imaginez intr-o padure, band apa rece si proaspata dintr-un izvor in timp ce stelele licaresc deasupra mea aducand speranta in sufletele inghetate din oraselele din care am fugit pentru a-mi cauta norocul in alta parte. Daca canta despre liniste ma imaginez in locul cel mai relaxant din lume: marea. Malul pustiu al marii noaptea, pe care eu ma asez sa privesc valurile ce se sparg la nici 15 centimetrii de mine, ascultand sunetele. Cantecul marii. Ce in lumea aceasta poate fi mai placut decat atat? Dar, de cele mai multe ori, bufnita canta despre noapte. Noaptea nesfarsita care ascunde secrete multe. Cantecul acela te invata cum sa stapanesti noaptea, sa o faci sa fie a ta, sa poti face ce vrei. Absolut ce vrei din ea. Trebuie numai sa inveti sa asculti.

Dupa ce, franta de oboseala dupa toate aceste peripetii, mos Ene se decide sa treaca si pe la mine, ma duc sa ma intind in pat asteptand ca poarta spre lumea viselor sa mi se deschida. Dar, uneori, trag perdeaua de la geam, deschid larg fereastra si privesc cerul. Atunci vreau, la propriu, sa imbratisez noaptea. Ati simtit vreodata astfel de dorinta? Sa te lasi purtat/a de ea in alte lumi. Sa te lasi cuprins/a de ea, de toate secretele ei, sa le intelegi si sa le folosesti pentru binele tau si a altora, ajutand si alta lume sa simta ceea ce simti si tu in acel moment.

La un moment dat, adorm. Inchid ochii si in spatele pleoapelor mi se deschide o lume noua, numai a mea, in intregime. Aceea este lumea mea. Lumea unde pot fi ce vreau eu, unde vreau eu, cand vreau eu. Lumea in care fiecare dorinta mi se implineste si o simt mai tare ca oricand altceva, ii simt substanta, devine practic palpabila. Si acea dorinta mi se implineste cum vreau eu. Aceea este lumea pe care nu mi-o poate lua nimeni, care este a mea si va ramane etern a mea, lumea neimpartasita. Este un singur cuvant, un cuvant magic ce rezuma toate acestea in cateva litere care sunt mai mult decat suficiente. Numai tu poti decide ce inseamna pentru ca este al tau: visul.

Apoi, dimineata, ma trezeste un alt sunet care nu are de-a face cu noaptea: acel snet prevesteste ceva bun si este mai dulce decat orice am mai auzit pana acum. Ciripitul vrabiutei: prima care se trezeste dimineata pentru a-ti impartasi un mic secret, un secret al noptii pe care toata lumea ar trebui sa il stie: se reintoarce. Peste cateva ore va fi din nou noapte, asteptandu-te insasi basmel, pentru a deveni realitate.

Poate ca sunt o visatoare, nu stiu. Asa gandesc eu noaptea. Este ceea ce gandesc noaptea cand sunt singura. Cand mai este cineva langa mine, ii inteleg nevoile, am rabdare cu persoana respectiva dar in adancul sufletului meu vreau ca acea persoana se plece mai repede la culcare pentru a fi din nou libera sa-mi traiesc visele in propria-mi lume.

Asta este tot ce mi-a venit (duar in primul minut de gandire) in gand despre noapte. Daca va place, si chiar am de gand sa incep acest proiect, dar vreau sa stiu daca voi vreti si nu-l fac degeaba, pot sa incep o noua rubrica denumita „Cantecele” in care o sa descriu tot ce imi place, tot ce ma relaxeaza, tot ce ma bucura si multe altele, in felul in care am descris noaptea, putin mai sus.

Nu astept felicitari din partea voastra numai pentru EEmy. Felicitati-i pe toti caci toti merita. Toti participantii au evidentiat cate ceva frumos la noapte si mi-a fost aproape imposibil sa aleg. A trebuit sa recitesc fiecare comentariu de cel putin 5 ori pentru a ma decide si m-am oprit asupra ei. Daca as putea, v-as premia pe fiecare dar nu am decat un singur premiu, din pacate.

Acum sa vedem ce lucruri interesante am mai gasit pe youtube :> Sper sa va placa, daca si aveti timp sa il urmariti pe tot…

//

2 gânduri despre “Castigator al cartii Vanatorii – Noaptea mea

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s