Concurs!

https://alexa700.files.wordpress.com/2012/07/spulbera-ma.jpg?w=197

O sa incep cu un premiu foarte frumos. Ce ziceti? Ca sa castigati Spulbera-ma nu trebuie decat sa lasati un comentariu cu ceea ce iubiti voi la un animal de companie. Da, stiu, s-ar putea sa va zapacesc cu animalutele zilele astea, am eu probleme cu unul acasa😦. O compunere mica, de cel putin 5 randuri, in care sa va exprimati deschis sentimentele. Cea mai frumoasa compunere castiga.

Acest concurs va tine de astazi, luni, 2 iulie, pana in data de 5 iulie. Premile se livreaza la sfaritul lunii. Succes!

http://amandema.files.wordpress.com/2010/05/pisica1_1153244992.jpg

Update

Castigatoarea este Vanilla Moon ! O compunere foarte frumoasa, o scrisoare in care iti exprimi sentimentele nu mie, ci animalutului tau merita din plin premiata. Fiecare lucru pe care l-a facut si care acum ti se pare acum dragut, ingrijorator sau amuzant se afla acum acolo. Spui ce simti fata de toate acele actiuni, toate legate de animalutul tau, totodata spunand si ceea ce simti pentru el, pertotal. Asa ceva merita premiat.

Au fost emotionante toate compunerile. Chiar toate. Ma bucur foarte mult ca voi ati avut norocul de a avea un animalut de casa care sa va fie apropiat, asemenea mie sau ca intelegeti ce inseamna unul si ce fericire poate aduce, chiar daca nu l-ati avut. Sunteti extraordinari!

Vanilla Moon, am o veste buna: testoasele traiesc muuuult asa ca nu iti face griji, chiar se va uita lumea la tine aratandu-te cu degetul dar nu vad cu ce te-ar deranja:). Astept emailul cu datele tale la adresa alexa1898@yahoo.com

//

13 gânduri despre “Concurs!

  1. Katherine

    Sentimentele pentru un animalut sunt imense. Este foarte greu sa pierzi unul. Chiar acum ma aflu in aceasta situatie. Mi-a murit catelusa vineri. Chiar daca mai era neascultatoare, mofturoasa acum as fi dat orice numai sa o am langa mine. Cand te gandesti la lucrurile pe care le faceati impreuna iar de acum nu le veti mai face, ma apuca o nostalgie. Imi lipseste foarte mult.:( Cat despre sentimente o consideram un membru al familiei, nu lasam pe nimeni sa indrazneasca sa-i faca rau si o ocroteam mai ceva ca ochii din cap. Si cand ma gandesc cand din neglijenta unui sofer au ramas cinci suflete fara mama. Nu imi vine sa cred de ce a fost atat de fricoasa si ne-a lasat sa ne descurcam pe lumea asta singuri, fara ea.Isi iubea mult puii, avea grija de ei incat nimeni sa nu se atinga de ei.Era o mama buna, si un prieten adevarat. Atat de mult imi lipseste,

  2. He he e destul de greu pentru mine sa imi exprim sentimentele pentru animalutele de companie avand in vedere ca nu am mai avut unul de cand eram mic (cel putin nu am vrut sa ma mai atasez de unul). Aduc aminte am avut un catelus pe care il iubeam la nebunie, toata ziua ma jucam cu el, il hraneam, ba chiar ii faceam prin casa curse cu obstacole (il puneam sa treaca pe sub un scaun, sa sara peste imprimanta, etc, da stiu saracul il cam chinuiam, dar din dragoste) iar la urma avea mereu o recompensa, fie o jucarie fie ceva ce stiam ca ii place im mod deosebit. M-am distrat foarte mult cu el si as vrea sa cred ca si el s-a distrat. Din pacate in urma unui accident (ce implica un sofer neglijent) catelusul meu a murit, am suferit mult si inca imi pare rau pentru el, iar de atunci nu am reusit sa mai ma atasez la fel de nici un alt animalut

  3. Cred ca fiecare va incerca sa impresioneze spunand lucruri frumoase despre animalele mici, pe care cred ca le iubim pe totii. Insa eu vreau sa-ti povestesc despre o legatura pe care am creat-o cu cel mai simpatic animal posibil: papagalul meu Coco.
    Aveam cam 7 ani cand a venit in casa noastra si impreuna cu el am petrecut cativa ani minunati; timp in care ne-am atasat unul de altu, el era alarma mea desteptatoare si fiinta care de fiecare data cand eram suparata venea pe umarul meu si apoi ma pupa pe buza cu ciocul.
    Din pacate pentru mine Coco a murit acum 6 ani cred si de atunci nu am mai putut sa am un animal de companie in casa pentru ca la moartea lui am plans destul de mult..
    Si acum sa va spun ce iubesc eu cel mai mult la un animal? Momentul cand isi da seama ca esti suparat, ca ceva in viata ta nu e bine si sta langa tine si cu ciocul sau cu o labuta si cu niste ochisori foarte expresivi reuseste sa te faca sa te simti mai bine.

  4. debi

    Inca de cand eram mica am avut pisici.In prezent am 2 pisici .Spre deosebire de caini , pisicile incearca tot timpul sa te impresioneze..Pisicile au propriile lor personalitati si sunt amuzante. . Stiti cum arata o birmaneza nu?Michi nebunatica mea are acum pe blana ei maro cu negru suvite albe pentru ca a incercat sa ne ajute cu zugravitul in sufragerie. Michi incepe ziua dimineata la ora cinci. Nu ii place sa astepte sa fie hranita.( Noi o numim ceasul nostru desteptator)Vine in pat si incep sa miaune.Daca vede ca nu vrem sa ne trezim da cu labutele pe fata. Pisica numarul 2 este un motan de 3 ani Mishu.Este foarte timid si se ascunde atunci cand e cineva strain in casa.De fiecare data cand imi leg sireturile la pantofi, adidasi vine si se freaca de picioarele mele. Daca ma grabesc acest obicei devine foarte enervant .
    Nu imi pot inchipui cum ar fi fara ei . Cand plec in excursii , tabere ii las la bunicii mei dar ii inebunesc cu telefoane intrebandu-I cum sunt. La fel ca oamenii pisicile se supara , sunt triste. Ei imi sunt cei mai buni prieteni , fac parte din familia mea.

    Nu cred ca pisicile mele vor castiga cartea dar nu m-am putut stapani sa nu va povestesc de ele. :))

  5. ioana alexandra

    Ce iubesc cel mai mult la un animalut? Cu siguranta loialitatea si inocenta acestuia !! Un biet animalut nu va putea niciodata sa-ti insele asteptarile, sa te minta, sa te manipuleze sau sa te faca sa suferi, asa cum fac unii oameni. Chiar si cei care au pretentia sa se numeasca « prietenii » tai, chiar si aceia iti pot intoarece spatele atunci cand te astepti mai putin sau atunci cand ai cea mai mare nevoie de ei. Dar un animalut nu-ti poate da decat iubire, el nu e rautacios, ranchiunos sau razbunator. Iti e loial pana la moarte si te face fericit, mai ales cand te uiti in ochisorii lui inocenti, sau cand se ghemuieste langa tine, atingand-si boticul umed de hainele tale. Mai ales atunci simti ca nu esti singur si ca simplul fapt ca ai un mic sufletel langa tine (dar care in realitate e atat de mare !!), iti da putere sa mergi inainte.
    Eu am avut cateva animalute- doi catei, un iepurs (Bobby) si mai multi hamsteri pe care i-am iubit enorm si pe care nu-i voi uita niciodata. Pot spune cu mana pe inima ca de la fiecare dintre ei am invatat ceva si absolut toti mi-au adus zambetul pe buze atunci cand sufletul meu plangea. Chiar si cei mai mici dintre ei, hamsterii, imi aduceau bucurie in suflet. Nu conteaza nici macar daca e un animal de companie sau nu, poate sa fie si un sarpe, o gaina, un porc sau un cal, toti au suflet si daca ei simt ca tu tii la ei si daca ii ingrijesti, iti vor intoarce gestul inzecit si vei castiga un prieten pe viata !

  6. Miha:D

    Fiind alergica la tot ce inseamna: par si puf de animale si luand in considerare ca stau la bloc, nu am avut niciodata norocul sa am propriul meu animal de casa. Si in prezent mi-as lua, respectiv mi-as adopta un mic animalut, daca as sti ca se poate:). De ce? Ei bine pentru ca un animalut, fie el pisica, caine, hamster, porcusor de Guinea, papagal sau alte animale, iti inveseleste pur si simplu ziua. E adevarat ca trebuie sa cureti dupa el, dar atunci cand ai o zi mai grea, in prag te asteapta animalul tau care te priveste gingas si vrea sa se joace cu tine:D, iar atunci cand il vezi orice sentiment rau dispare. Pe langa ca iti face ziua mai buna, un animal este si un bun tovaras de joaca, s-ar juca cu tine toata ziua, mai ales daca animalul tau este un catel vioi si plin de energie. In schimb daca ai o pisicuta putin mai mofturoasa va trebuii sa o inconjori cu atentie si multe mangaieri:). De asemenea, ceea ce se stie din cele mai vechi timpuri, este ca animalul este cel mai bun prieten al omului, iar daca intre tine si animal s-a creat o legatura cat de mica, atunci te poti considera extreordinar de norocos, deoarece ai castigat un prieten. Un astfel de prieten nu iti va cere niciodata favoruri, iti va cere doar dragoste si putina atentie, iar in schimb iti va da tot ce iti poti dori pe plan emotional: prietenie, intelegere, dragoste si bucurie. Asta iubesc eu cel mai mult la un animal de companie: dragostea cu care acesta te inconjoara si sentimentul ca ai un camarad, un prieten care nu te va abandona niciodata.

    P.S: Sper ca animalutul tau de companie sa fie bine:)

  7. Aș dori să particip și eu. Sper că nu e o problemă că am postat această scrisoare-declarație pentru animăluțul meu și pe blogul meu.

    „Dragei mele țesoase Tina…

    Uneori mă întreb de ce te iubesc atât de mult. Cum de am putut să mă atașez de o făptură atât de mică și de neajutorată, cu care nu pot să comunic. Sau poate tocmai de-asta am ajuns să țin la tine ca la un membru al familiei.

    Și, totuși, de multe ori când stau la birou, te văd agitându-te în colțul acvariului, de parcă întreaga ta ființă strigă după atenția mea. Iar eu de atât de multe ori sunt atât de absorbită de vreo carte, un caiet, un film, un joc… încât poate că nici nu te observ uneori.

    Îmi place compania ta tăcută, liniștitoare. Nu e nevoie de cuvinte. Te iau din apă și te spăl cu apă caldă, apoi te țin pe palme. E ironic faptul că, uneori, tu, reptila cu sânge rece, ai corpul mai cald decât mâinile mele.

    Îmi amintesc când ai făcut conjunctivită și nu ai mâncat mai nimic săptămâni întregi, iar eu m-am temut c-ai să mori și-am plâns în timp ce te țineam învelită în prosop, la căldură, cât timp își făcea efectul crema antibiotică. Aveai ochii lipiți și umflați și încercam să te ajut să mănânci, iar tu nu voiai să deschizi gura. Și te uram atunci, că nu luptai, c-avea să te răpună foamea, iar eu nu te-aș fi putut înlocui vreodată. Și-apoi te iubeam iar, și mi se rupea sufletul când te vedeam cum îți scoteai capul din carapace la auzul muzicii și, cum respirai, aveam impresia că dai din cap în ritmul muzicii. Te-am dus de câteva ori la veterinar, ținându-te la piept, învelită în prosop, apărându-te de ger și ninsoare. Și mulțumită tratamentului injectabil și a cremei, te-ai vindecat în mod miraculos.

    Ce e în mintea ta, Tina, când te uiți în ochii mei cu ochii tăi micuți? Știi tu cine sunt eu? Unii zic că știi, alții că nu, iar restul mă cred nebună. Eu știu doar că sunt fericită că te-am ales pe tine din micuțul acvariu cu țestoase acum 2 ani și jumătate. Erai atât de mică atunci! Te-am adus acasă cu mașina, peste 2 ore de drum. Îți agitai piciorușele micuțe cu atâta rapiditate încât nu o dată te-ai dat peste cap în punga cu apă.

    Nu mi-aș fi închipuit că o țestoasă de apă e atât de rapidă față de una de uscat. O clipă erai pe birou și în următoarea erai la margine, gata-gata să cazi. Îți plăcea mult să faci bungee jumping. Cred că ți se părea amuzant cum mă agitam când te vedeam căzând și te prindeam exact la țanc. Apoi te-ai plictisit și ai exersat cățăratul. Mâna mea a fost pe post de copac orizontal, pe care îl traversai cu pricepere. Când ai mai crescut, nu ai mai putut practica acest sport de performanță, așa că ți-ai îndreptat energia spre ventilator, peste a cărui piciorușe încercai să treci. Te-ai plictisit repede și de această activitate și te-ai apucat de explorat. Odată era să cazi de pe bar în prăjitorul de pâine, iar altă dată ai intrat sub bibliotecă și te-ai dus până în spatele ei, înainte să apuc să te prind. Și apoi te-ai gândit să ne jucăm de-a v-ați-ascunselea și ți-ai băgat capul în carapace când am încercat să te scot de acolo. După ce te-am recuperat în cele din urmă cu ajutorul unui liniar, îmi amintesc cum ți-am spus că dacă aș fi știut, ți-aș fi dat și o cârpă să speli parchetul de sub mobilă dacă tot te plictiseai și aveai chef de asemenea activități.

    Ce-i, broscuțo? Așa-i că nu te enervez când dau noroc cu tine? Altfel de ce-ai sta așa de cuminte? Știi că ai un colorit frumos? Te face să pari că zâmbești.

    De ce nu am mai mult timp pentru tine? Tu zgârii cu gheruțele marginea acvariului și mă chemi să mă joc cu tine. Știu că te plictisești. Îți place când îți vorbesc, de-ți ridici capul din apă? Of, Tina! Mi-e dor de vară, de căldură, de vacanță! Mi-e dor să te pun în ligheanul mov și să te scot afară, la soare și să mă uit la cum îți sclipește carapacea. Îți amintești când o mai aveam pe Kathya și v-am scos pe amândouă pe pervaz, în vas, la soare, și a trecut chiar atunci o pasăre în zbor pe deasupra și a tras un găinaț fix lângă bol?! Firește că nu-ți aduci aminte, dar eu n-aș fi putut să uit o scenă atât de comică cum a fost aceea… Trei ființe reacționând la unison: două țestoase și un om, tresărind de parcă ar fi fost împușcate.

    Promite-mi, Tina! Promite-mi că ai să trăiești 50 de ani și-o să fim amândouă ca două vechi prietene, îmbătrânite de vreme. Și lumea o să ne arate cu degetul: uite baba nebună, ține țestoasa în poală! Și nouă nici că ne va păsa. Până la urmă, de ce am face-o?”

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s