(De)Prins de prin carti 2

Pe de alta parte murea de curiozitate sa vada cum mirosea parfumul din sticluta.Daca mirosea frumos, isi zicea el, ar putea cere un pret mai mare.Cerceta cu mare atentie sigiliul de ceara albastra. Ar fi foarte usor sa topeasca sigiliul la lumina flacarii si sa puna sigiliul la loc – nimeni nu avea sa stie. Incepu sa razuiasca ceara cu unghiile negre de murdarie. Putin dupa aceea, ceara zacea in poala lui sub forma de aschii rasucite iar argintul curat ascuns sub stralucea la lumina lumanarii. Merrin apuca dopul cu doua degete si trase. Dopul iesi din sticluta cu un mic oftat.

Merrin duse sticluta la nas si mirosi. Nu mirosea prea frumos. Sigur, el nu avea de unde sa stie ca duhurile nu au un miros prea placut, iar unele dintre ele chiar ambitioneaza sa miroasa absolut scarbos. De fapt, duhul care locuia in sticluta de aur nu mirosea chiar urat (dupa gustul duhurilor): un amestec subtil de dovleac arscu un usor iz de balegar de vaca. Merrin fu insa dezamagit. Ca sa fie sigur ca intr-adevar mirosea atat de urat, duse sticluta la nas si trase adanc aer in piept… iar odata cu aeruyl trase si duhul. Fu un moment tare neplacut pentru amandoi.

Probabil duhul avu cel mai tare de suferit. Asteptase cateva sute de ani , inchis in sticluta, visand la clipa cand avea sa fie eliberat. Visase ca va fi o dimineata insorita de p

rimavara, inviorata de aerul proaspat de munte, tocmai asa cum fusese ultima oara cand un cioban nestiutor il eliberase din greseala,cu putina vreme inainteca o afurisita de vrajitoare sa izbuteasca printr-o smecherie bine ticluita sa il bage in cea mai mica sticluta in care poate locui un duh […]

In nasul lui Merrin nu era deloc placut. Nu voi intra in detalii dezagreabile, ci vom spune doar ca era un loc umed si intunecos, mult prea mic prntru un duh care abia asteapta sa se intinda. Iar zgomotul era infiorator:nici macar in centrul vartejului fermecat nu auzise duhul urlete ca cele din micuta cavitate in care fusese tras. Dar deodta, in sunetul unui stranut colosal, duhul fu aruncat afara si zbura ca un glont tras din pusca. Tipa incantat cand dadu de aer si loc deschis si traversa camera ca o strafulgerare portocalie, se izbi de perete si cazu adanc in movilita de praf stravechi. Merrin ramasese cu ochii holbati, uluit dar si mandru: nu mai vazuse niciodata un muc precum asta.

Citatul – pag 79 – 80 cap 6, Du-Hi

Cartea Sirena, Septimus Heap de Angie Sage

6 gânduri despre “(De)Prins de prin carti 2

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s