Oare poti…? #2

Hey! Ce mai faceti? Mi-a venit o idee. O sa transform rubrica aceasta intr-o competitie. Va dura pana de revelion, la ora 0o.00 (adica 12 noaptea)  o sa anunt castigatorul. In fiecare weekend o sa postez aceasta rubrica si cine raspunde corect (respectiv primul) de cele mai multe ori o sa castige ori un exemplar din Piratica 1 sau un exemplar din Trilogia nomilor 1, In camion, la alegere. Iau in considerare si postarea de data trecuta a rubrici, unde a castigat Madda Ilade (felicitari). Castigatorii aduna puncte in functie de cerinta. Cine aduna cele mai multe puncte castiga. O sa fac o pagina in unde o sa tin evidenta scorului. Deci…pana acum, Madda, ai 10 puncte.

Si acum cerinta: trebuie sa scrieti o povestioara (nu impun lungimea) pornind de la imaginea de mai jos. Poate sa fie romantism, fantezie, groaza sau orice vreti voi. Cea mai originala, frumoasa, interesanta, emotionanta povestire castiga.

(p : 50)

3 gânduri despre “Oare poti…? #2

  1. Alle

    Inima mea….e incuiata.Nu mai pot simti nimic de ultima data cand EL m-a abandonat.Sunt singura si simt ca universul se invarte in jurul meu degeaba,ca nu mai am aer pentru a respira si nu mai sunt eu…
    Sunt doar o umbra a pamantului,din care s-a absorbit tot ce a fost mai bun si mai frumos.Prieteni nu mai am,nu am in cine sa ma incred.Ce pot face? Abia imi simt sangele pulsandu-mi in vene….Sunt un corp fara viata.Pot macar sa visez.Visele mele vor ramane mereu tot ce am mai bun,din ele ma hranesc si traiesc.
    Ma plimb pe malul lacului si ma vad in apa linistita,in care apare imaginea salciei pletoase….Ma vad trista si lipsita de puteri.Nu mai sunt copilul de demult.
    Acum am ramas o simpla fata, o fata care spera ca isi va gasi calea.

  2. Luiza

    Iala sufletului
    Scarlat Luiza

    Am strans atatea sentimente de-alungul anilor si le-am ascus intr-un cufar al inimii mele,dupa o usa ferecata.Tu ai gasit cheia ccea demult pieduta si ai reprins un foc mistuitor ce nu lasa-n urma decat cenusa sentimentelor pierdute.Acum o simt precum o gheara ce ma sfasie pe dinauntru pana ce nimic din ceea ce eram nu mai ramane.Durerea e de 10 ori mai mare cand vad cum privesti satisfacut consecintele erorii tale.Greseala ta ma chinuie,luandu-mi toata vlaga,distrugand toate bucuriile vietii si inlocuind zambetul cu lacrimi ce-mi ard obrajii,desfigurandu-ma .Privesti cu un calm ce-mi da fiori,tortura la care sunt supusa,astepti ca un copil nerabdator,sa vezi finalul acestui masacru.Ma sufoca orice gand care ma poarta catre ceea ce credeam ca esti,ma doare sa te vad transformandu-te in monstrul ce nu credeam vreodata ca vei fii.Mi-e necesar un drog sa ma sting usor si fara durere.Trebuia sa ma inveti sa zbor inainte de a ma arunca de pe muntele iubirii tale…Acum e prea tarziu..simt cum aripile mi-au fost smulse cu atata cruzime de monstrul in care te-ai metamorfozat.Simt cum sunt din ce in ce mai aproape de moarte,ultima amintire fiind cea a privirii tale demonice urmarind cu satisfactie sacrificiul,pe iala sufletului meu

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s