Holograme?

Navigand astazi pe internet, am descoperit un videoclip destul de interesant care iti prezinta cum sa creezi o holograma. Este de fapt si de drept vorba despre reflectarea pe un ecran transparent a unor filmulete special concepute pentru asa ceva. Conceptul de baza este foarte usor, dar rezultatul poate fi impresionant. Am incercat si eu si a iesit absolut senzational.

Acum, pentru ca stiu cat de greu este sa taiati carcasele de la CD-uri, va dau un sfat: va puteti folosi acel plastic folosit la impachetarea jucariilor. Va dura mult mai putin timp, iar pentru taiat nu veti avea nevoie de mai mult decat o foarfeca. Saaaau, daca va simtiti si mai lenesi, puteti pur si simplu sa luati o sticla patratoasa cu gatul tuguiat si neted, taiati sticla in forma necesara prezentata in videoclip si TA-DAAAM! Ai creat propria ta holograma!

Daca dati click AICI, veti accesa un canal de youtube care pune la dispozitie videoclipurile necesare pentru acest tip de „holograma”.

Este super interesant, nu-i asa?

DoItYourself Sunday Post

Tocmai am dat startul unei noi rubrici saptamanale despre DIY (do it yourself sau, in romana, asa-zisul lucru manual). In fiecare saptamana voi posta cate un DIY care mi s-a parut mie mai interesant, gasit pe internet sau inventat de mine. Saptamana aceasta (cu ocazia intrarii in noul an) va voi prezenta un calendar de birou care arata absolut fantastic, si nu va dura foarte mult timp sa il obtineti!

DIY Desk CalendarSunt indragostita de acest calendar. Nu numai ca este ridicol de simplu, dar combina si doua lucruri extrem de frumoase: acuarelele si degradeul.

Nu iti face griji – nu trebuie sa fi un artist ca sa poti face acest DIY. Daca poti tine o pensula in mana, poti picta degrade! Se poate sa ai nevoie de putin exercitiu inainte, dar, odata ce intelegi idea, totul devine mult mai simplu.

DIY Desk Calendar

Materiale:

  1. Abtibuilde aurii cu litere si cifre
  2. O bucata de hartie imprimata cu un patern (dungi, buline etc)
  3. O mica cutiuta de lemn
  4. 3 carlige micute in forma de C
  5. Etichete de cadouri albe
  6. Lipici
  7. Acuarele si pensula
  8. Metru
  9. Foarfeca

Intai, masoara interiorul cutiei tale. Cu ajutorul acestei masuratori, taie hartia imprimata cu patern astfel incat aceasta sa vina perfect in interiorul cutiei.

DIY Desk CalendarLipeste cu grija hartia de cutie ca in poza de mai jos. Pentru a evita bulele de aer sau lipiciul in surplus, puteti sa va folositi de un card de credit sau ceva asemanator pentru a le indeparta. Lasati sa se usuce in jur de 10-15 minute.

DIY Desk CalendarIntre timp, scoateti acuarelele, un borcanel cu apa si etichetele de cadouri. Eu am ales sa lucrez cu culori rozalii, albastre si verzi dar voi puteti alege orice combinatie va place – sau chiar o singura culoare pentru toate.

Inmoaie pensula in apa si umezeste prima culoare, asigurandu-te ca ai destula culoare pe pensula. Picteaza o lunga de-a lungul partii inferioare a primei etichete. Clateste pensula, sterge-o usor si deseneaza inca o linie deasupra primeia, de data aceasta fara sa mai folosesti culoare, ci numai apa. Repeta acesti pasi pana ajungi la jumatatea etichetei. Culoarea ar trebui sa fie mai inchisa in partea de jos, deschizandu-se pana la alb in partea de sus, la jumatatea etichetei.

DIY Desk CalendarRepeta acest proces pe 13 etichete. Lasa sa se usuce si repeta apoi si pe partea cealalta. Nu te ingrijora daca incepe sa se curbeze hartia – pictand-o pe ambele parti o vei aplatiza si pe urma o vei putea indrepta inapoi cu usurinta.

DIY Desk CalendarIn timp ce acestea se usuca, adauga un alt strat foarte subtire de lipici pe fundul cutiei si lasa-l sa se usuce alte 15 minute, avand grija sa nu lasi urme.

DIY Desk Calendar

Desparte etichetele in trei parti: odata sa ai 6 intr-o gramajoasa, in alta 2 iar in cealalta 5. Prima gramajoara va fi pentru luni, a doua pentru prima cifra a zilei si a treia pentru a doua cifra. Ia abtibuildele cu numere si lipestele in modul urmator pe etichete (fata/spate): jan/feb, mar/apr, may/jun, jul/aug, sep/oct, nov/dec, 0/1, 2/3, 0/1, 2/3, 4/5, 6/7, 8/9.

DIY Ombre CalendarPlaseaza trei dintre aceste etichete in cutie, lasand un mic spatiu intre ele. Foloseste-te de acest lucru pentru a face semne unde vei lipi agatatorile, la jumatatea marginii de sus a cutiei.

DIY Desk Calendar

Lipeste agatatoriile acolo unde ai facut semnele.

DIY Desk Calendar

Nu mai ramane decat sa pui etichetele pe carlige! Et voilà, ai propriul tau calendar de birou care arata magnific!

DIY Modern Desk Calendar

DIY Desk Calendar

Acum este timpul sa te opresti din a verifica pe telefon in ce data te aflii!

Trebuie sa recunosc, postarea nu este originala, ci am preluat-o si am tradus-o de AICI. Este un site care mie imi place foarte mult si unde am gasit o gramada de lucruri interesante!

De asemenea, a trecut craciunul, dar cu toate acestea, am mai gasit un DIY interesant. Glumesc, nu este gasit, ci este conceput de mine. Este vorba despre o steluta, o decoratiune superba de craciun. Nu voi scrie despre aceasta, insa va voi lasa sa vedeti voi. Vizionare placuta!

Zoella si Girl Online

Zoella… Una dintre Youtuberitele mele preferate. Make-up guru, vloggerita super talentata… Cum sa nu iti placa? Girl Online? Acesta este titlul cartii ei care, dupa cum probabil stiti deja, a fost lansata in Romania la editura Epica. Nu am citit-o inca si mi-as dori foarte mult sa fac asta, dar pana atunci… o sa va las aici synopsisul sa va interesati!

Sub numele de Girl Online, Penny scrie pe blog despre cele mai ascunse sentimente ale ei, despre prietenie, băieți, familia ei țicnită și despre atacurile de panică ce începuseră să-i domine viața. Când lucrurile încep să se înrăutățească, familia ei o ia pe sus și o duce la New York, unde îl întâlnește pe Noah, un tânăr american chipeș care cântă la chitară. Fără de veste, Penny se îndrăgostește și surprinde fiecare clipă a trăirilor ei în cuvintele scrise pe blog.
Dar Noah are și el un secret. Unul ce amenință să-i distrugă lui Penny anonimatul și cea mai strânsă relație de prietenie… pentru totdeauna.

Zoe Sugg, mai cunoscută sub numele de Zoella, este o tânără vlogger de douăzeci și patru de ani, din Brighton, Marea Britanie. Vlogul său în care prezintă sfaturi de frumusețe, modă și stil de viață are milioane de abonați pe YouTube și un număr chiar mai mare de vizualizări lunare. În 2011 a câștigat premiul Cosmopolitan Blog pentru Cel mai bun vlog de frumusețe, iar în anul următor a câștigat premiul pentru Cel mai bun Beauty Vlogger. Zoe a câștigat în 2011 și premiul pentru Cel mai bun vlogger britanic la Teen Awards organizate de Radio 1, în 2014 premiul pentru Cel mai apreciat vlogger din Marea Britanie oferit de Nickelodeon Kids’ Choice Award și tot în 2014 a fost numită Vedeta Internetului pentru Modă și Frumusețe la Teen Choice Awards.

In strainatate a aparut si volumul al doilea: Zoella On Tour. Daca cunoasteti engleza bine, puteti comanda cartea de pe Book Depository. Transportul este gratuit oriunde in lume si dureaza undeva la doua saptamani sa ajunga (imi amintesc ca mi-am comandat la un moment dat niste carti din seria Harry Potter de aici :) )

De asemenea, daca sunteti interesati, mai jos este videoclipul ei in care prezinta cum este tiparita cartea. Este foarte interesant! Iar AICI se afla canalul ei. Mie imi place foarte mult. Voi ce parere aveti?

Poscrisii de S.E.Hinton

Cum ar arata lumea daca societatea ar fi impartita in doua: lumea celor de bani gata, si lumea celor de clasa inferioara, lipsiti de bani, nevoiti sa fure si vanati ca niste animale de cei de sus? De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, lumea arata deja ceva in felul acesta. Proscrisii este o carte scrisa de S.E.Hinton pe cand acesta avea numai 15 ani. A reusit sa vada dincolo de fatada sociala si a scris o carte foarte descriptiva a vremurilor in care traim intr-un mod simplist, simpatic si deloc naiv.

Cartea introduce doua clase sociale: Socii (aia mari si tari) si Unsurosii (hoti, lipsiti de bani, cu prea mult gel in par). Intre acestia a existat mereu o rivalitate care a dus mereu la batai de strada destul de mari. Lucrurile o iau insa cu totul razna in momentul in care un Unsuros, pe numele sau Ponyboy, ucide un Soc intr-o incercare de autoaparare. Pentru a nu fi prins de politie fuge impreuna cu prietenul sau departe, la o biserica parasita undeva in pustietate. Cautati de politie, acestia vor da de o gramada de necazuri in incercarea lor de a scapa.

Cu un sfarsit impresionant si o poveste originala, cartea aceasta a reusit sa ma prinda in mrejele sale de la prima pagina. Am citit-o pe nerasuflate, neluandu-mi mai mult de doua zile sa o termin. Personajele foarte bine conturate si povestea foarte bine pusa la punct nu sunt altceva decat dovada unei carti foarte bune si a unui autor foarte iscusit. O recomand oricui dornic de niste actiune sau putin timp de gandire, fie el copil sau adult, aceasta carte este una pentru toata lumea, citindu-se diferit odata cu varsta.

La multi ani 2016


Desi cred ca v-ati obisnuit deja cu absenta mea pentru care imi cer mii de scuze, as vrea totusi sa va urez un an nou fericit si plin de bucurii si… desigur… plin de foarte multe carti! :D Luati-va artileria din biblioteca pentru ca odata cu noul an incepe si un nou read challenge pe GoodReads! Nu pot decat sa sper ca anul acesta va aduce cat mai multe carti la mine in biblioteca (si in a voastra, desigur) muuuulte carti noi de lansat in Romania si desigur, foarte mult timp liber pentru a ne bucura de ele. Exista oare urari mai frumoase decat acestea?

Spor la citit in noul an si va doresc numai bine! La multi ani!

Febra Neagră – Karen Marie Moning

Dacă ar fi să descriu acest roman printr-un cuvânt, acel cuvânt ar fi „haotic”. De ce? Cartea a fost plină de acţiune şi suspans, dar ori personajele sunt ciudat structurate, ori povestea curge pe lângă ei. Într-un fel nu puteau ţine pasul cu povestea. Mac, protagonista, este practic o păpuşă Barbie aruncată într-o lume a monştrilor şi umbrelor care vor să o omoare. Iar ea este pur şi simplu mult prea încăpăţânată ca să poată concepe asemenea grozăvii. Deşi povestea mi se pare într-o foarte mare măsură interesantă deoarece autoarea se leagă de mitologia celtică şi o împleteşte cu propria ei fantezie într-un mod destul de natural, pot să zic numai că rezultatul a fost unul foarte clişeic. Acum, spuneţi-mi voi dacă greşesc: personajul feminin ideal, neştiutoare faţă de existenţa unei întregi rase care trăia printre noi, pe care doar cei ca ea o putea percepe, este devastat când întreaga ei viaţă se întoarce cu susul în jos şi parcă nimic nu mai are sens pentru ea. Dintr-un snobism fantastic, fiţă şi imprudenţă, ajunge să fie nevoită să îşi poarte de grijă… iar la jumătatea romanului, ea continuă încă să nu creadă în ceea ce era evident pentru că se ţinea cu dinţii de vechea ei viaţă. Nu aş spune despre acesta că este un punct slab, dar de aici este senzaţia aceea de total haotism din carte. Cred că s-ar fi potrivit mai bine un personaj stăpân pe sine, care să ştie care îi este „misiunea”, şi să nu fie pur şi simplu o copilă aruncatră într-un avalgam de întâmplări, fară ca ea să nu poată face nimic în privinţa asta. Deci, aş putea spune cu mâna pe inimă: povestea este bestială, personajul principal mi s-a părut oribil.

Ei bineee… cred că i-am năucit puţin pe cei care nu au citit cartea. Ca să vă spun pe scurt, în carte este vorba despre Mac care îşi pierde sora care a plecat in Dublin, Irlanda ca să studieze. Când spun pierdută, mă refer la faptul că a fost ucisă. Mac se duce după sora ei ca să ajute la anchetă şi să o răzbune, dar, în schimb, este aruncată într-o lume despre a cărei existenţă nu ar fi vrut să ştie.

Ar fi mutle de spus despre aceasă carte. Povestea a fost ok, singura mea obiecţie este că a fost parcă lăsată să se dezvolte de la sine. Mi-a plăcut foarte mult faptul că nu a fost nimic de umplutură, şi a fost plină de acţiune alertă. Mi-au plăcut mult ideile care au stat la baza romanului. Mi-a plăcut mult, de asemenea, şi imaginaţia scriitoarei, aruncându-se într-o poveste pe care nu mulţi ar fi avut curajul să o scrie, pentru că ar fi putut fi respinsă, însă nu a fost. Dark fantasy… hmm… okay! Cuvintele acestea mă duc cu gândul la un horror… Şi ce pot zice, până la jumătate măcar, chiar a fost destul de horror. Poate şi mai departe de jumătate… ei bine, am stat trează până la 5 dimineaţa ca să o termin de citit.

O recomand. Deşi are minusurile sale, sunt lucruri minore, iar, per total, chiar o recomand. Daaar… vi-o recomand numai dacă ştiţi engleză ca lumea, pentru că mai urmează şi alte volume care încă nu au fost traduse… Este okay, book depository are transport gratuit :D Ei bine… Spor la citit!

Experiment – Veronica Roth

În oraş sunt crize mari. Urmează a se face revoluţii. Locuitorii oraşului află un secret, iar o parte din ei decid să plece din oraş, urmând să afle o grămadă de secrete noi, viețile tuturor urmând a fi schimbate.

O să o spun pe şleau: senzaţia pe care am avut-o citind această carte este fix senzaţia pe care am avut-o citind al doilea ciclu din Jurnalele Vampirilor, iar acesta nu este un compliment. Mi s-a părut totul ca fiind de umplutură, idei venite brusc, pe loc, negandite, uneori atât de naive în contrast cu primele două volume încât pur şi simplu nu am putut termina cartea… Ceea ce este trist, considerând că primul volum a fost unul dintre preferatele mele. Sunt într-atât de multe aspecte care m-au dezamăgit încât îmi este şi aiurea să le scriu pe toate, aşa că voi trece repede peste ele cu cele mai pregnante:

  • În primul rând nu mi-a plăcut faptul că brusc, s-a schimbat modul narativ. În primele două volume se nara subiectiv din perspectiva lui Tris… Acum ghici ce s-a gândit autoarea: dacă Tris şi-a făcut iubit, cum ar fi dacă aş contura mai bine şi sentimentele lui, modificând, în mijlocul seriei, structura romanului?! Ei bine, poate exagerez aici deoarece autoarea a avut un motiv pentru a face astfel, dar asta îmi arată numai că ideile au fost neconturate şi venite pe loc.

În momentul în care s-a schimbat modul narativ, o parte din personaje şi-au pierdut conturul, ca să spun aşa… Tobias, care era un tip super dur, cu gândire logică, acum pare a fi un copil cu nu prea multă voinţă, la mâna tuturor, condus de sentimente, ci nu de logică sau necesităţi (să nu uităm că vorbim despre unul dintre liderii neînfricaţiilor).

Relaţia dintre Tris şi Tobias intervine brusc în prim plan, problemele societăţii, revoltele, bătăliile sau pierderile căzând brusc pe planul secund, totul fiind văzut prin prisma relaţiei lor, şi modul în care acest lucru îi afectează pe ei. Eu, din câte ştiam, vroiam să citesc o distopie, nu o poveste de dragoste din timpul unui război oarecare. Aceasta este marea problemă a mea în legătură cu romanul: în momentul în care Roth a început să scrie din perspectiva a două personaje, nu s-a mai putut concentra pe poveste. Acest mod narativ a fost foarte okay pentru romanele de tipul Chimie Perfectă sau Fior, dar aici este total fără noimă.

  • În al doilea rând mi-a displăcut povestea. Cum am spus mai devreme, este de umplutură. Sunt consumate o grămadă de pagini în care pur şi simplu nu se petrece nimic… În timp ce volumele anterioare erau alerte, acum toate personajele stau pe tuşă şi îşi plâng de milă în mai bine de 200 de pagini. Da, probabil unii dintre voi mă veţi contrazice. Veţi spune că da, au fost întâmplări şi evenimente de-a lungul lecturii dar degeaba se întâmplă ceva acum dacă pregătirea acelui ceva are o lungime de 50 de pagini, repercursiunile alte 50, dar acţiunea în sine constând într-o singură pagină. Toată cartea mi s-a părut scrisă în grabă, mi-a fost greu să o urmăresc, şi pur şi simplu m-a plictisit.
  • Un alt aspect neplăcut este că e previzibilă. Mai mult decât previzibilă, este foarte naivă. E ca şi cum un om modern l-ar urmări pe Newton căzundu-i un măr în cap, tu ştiind deja ce este gravitaţia. Nu vă voi da detalii pentru că ar însemna să vă dau spoiler, şi nu asta urmăresc.

Părţi pozitive ar fi şi ele, dar le-aş fi luat în considerare numai dacă nu aş fi citit volumele anterioare, care sunt cu mult superioare.

În concluzie, mă simt pur şi simplu dezamăgită de o serie care începuse extrem de promiţător… Şi cu toate acestea, nu vă spun să nu o citiţi. V-aş fi spus asta dacă nu ar fi făcut parte dintr-o serie foarte interesantă. Aceasta este doar părerea mea personală şi, dacă aveţi păreri diferite, sunteţi liberi să le discutaţi în comentarii. Chiar sunt curioasă şi de părerile voastre.

La multi ani!!!

Yaay, blogsorul meu a implinit 4 ani :D Au fost 4 ani bogati, nu-i asa? Am scris recenzii, am ajutat la promovarea cartilor, am avut sponsorizari si concursuri, am inventat concursuri noi, mi-am facut prieteni in blogosfera, m-am lasat de blogging, m-am reapucat, am continuat cu recenzii si asa mai departe :)) Dragut, nu-i asa? Ei bine… La multi ani, blogsorule!! <3

Top 5!

Okaay, veţi fi surprinşi cu această postare dar nu, nu am să fac un top cu romanele mele preferate, ci voi face un top cu youtuberii mei favoriţi de peste tot din lume! Ştiu că este puţin pe langă subiect, dar, să fiu sinceră, urmaritul videoclipurilor pe youtube imi ocupa o parte foarte mare din timpul meu liber dar, de altfel, este o activitate relaxantă. Aşa că… începe topul youtuberilor! :)

Al cincilea meu youtuber favorit este… SUPERWOMAN!!!

Superwoman postează de două ori pe saptamană filmuleţe în care discută despre atât de multe subiecte random, încât îmi va fi greu să le enumar pe toate aici. Însa, dacă daţi click pe imaginea lui Lilly Singh de mai jos, o să accesaţi un link care o să vă ducă spre canalul ei de youtube! Distrati-vă! :)

Continue reading „Top 5!”

Dedicatii #2

Woah, mi-am amintit de o rubrica mai veche pe care am abandonat-o acum ceva timp, dar dupa ce am gasit aceasta melodie, m-am gandit ca ar trebui totusi sa o contnui. Melodia este „Savages” de la Maria and the Diamonds si, din cauza versurilor, o asociez foarte mult cu volumul 3 din seria Divergent, Experiment. De altfel, este o melodie care imi place destul de mult! ^_^