Sa anuntam castigatorii!!!

Scuzati-mi intarzierea, dar nu va faceti griji. Am revenit sa va anunt castigatorii concursului cu tragere la sorti, in care aveati ca premii cartiile Paranormal; Uneori, sub clar de luna si Destinul Vraciului. Castigatorii sunt cei de pe locurile 40, 57 si 41, in aceasta ordine. Astfel, ei au castigat cartile date in ordinea respectiva. Daca castigatorii nu doresc cartea castigata, sa lase asta intr-un comentariu iar eu voi re-extrage castrigatorul.

Astfel, cu ultimile doua intrari in concurs, Lupu Diana a castigat cartile Paranormal si Destinul Vraciului. Felicitari, Diana!

Castigatorul celei de-a doua carti din acest concurs, anume Uneori, sub clar de luna, este Bumbaru Daniel. Felicitari, Daniel!

Astept datele voastre la adresa de email alexa1898@yahoo.com

In cazul in care nu imi trimiteti datele voastre pana in data de 18 februarie (2 zile de acum incolo), voi alege un nou castigator.

Imi pare rau pentru cei care au fost atat de activi in acest concurs, dar nu va faceti griji. Va voi rasplati cu mai multe concursuri in viitor!

Sa aveti o saptamana buna cu totii!

Colaborare Litera

Da! Dupa cum ati citit si din titlu, de astazi incep o noua colaborare cu editura Litera! Ei imi vor sponsoriza blogul cu carti pentru a fi recenziate si pentru concursuri. Este minunat! Lasati-mi parerile voastre in comentarii, spuneti-mi ce carti de la ei ati vrea sa vedeti recenziate pe blog pentru ca sunteti nesiguri daca sa o luati sau nu sau ce carti ati vrea in concursuri. :)

Concurs!

Hey hey hey! De cat timp nu am mai avut un concurs pe blog… vaai, parca sa fi trecut o eternitate!

Oricum, m-am hotarat ca este timpul pentru un nou concurs. Un concurs in cadrul careia pun la bataie urmatoarele carti:

Paranormal de Kiersten White

Uneori, sub clar de luna de Heather Davis

Destinul vraciului de Joseph Delaney

Va fi un concurs cu tragere la sorti. Trei castigatori. Nu prea sunt eu de acord cu idea unor astfel de concursuri dar asta este, acum se accepta.

Pentru a intra in concurs trebuie sa dati share acestui concurs pe facebook, sa il twitt-uiti, sa postati pe blogurile voastre (in cazul in care aveti). Puteti sa faceti asta in fiecare zi, iar fiecare noua zi in care o faceti va mai aduce intrari in concurs. In cazul in care gasiti si alte modalitati de a impartasi concursul, puteti sa profitati de ele!

Atentie! Lasati linkurile in comentarii! In cazut in care alegeti sa dati share in fiecare zi, dati reply la propriul vostru comentariu anterior in care sa lasati linkul. Un link in plus inseamna o intrare in plus in concurs.

Concursul se va incheia in data de 15 februarie, seara (nu va pot spune acum concret la ce ora). Puteti sa va folositi chiar si de ziua de sambata pentru a mai obtine intrari in concurs, decat in cazul in care inca nu am anuntat deja castigatorii. Voi da update cu ora la care se incheie concursul.

Mult succes!

While reading: Fata cu Picioare de Sticla

Click pe mine ca sa ma comanzi!

Stiti cum este ca atunci cand citesti o carte, parerile pe care ti le lasa sa fie atat de puternice incat sa vrei neaparat sa vorbesti cu cineva pe tema cartii respective? Sunt lucruri care in recenzii nu se reflecta, si cel mai probabil sunt lucrurile care isi lasa cu adevarat amprenta asupra ta.

Nu va faceti griji: nu voi da mai mult spoiler decat as da intr-o recenzie. Doar asa, cat sa va fac curiosi :) In plus, asta ma va ajuta si pe mine cand voi face recenzia sa pastrez toate aspectele importante care m-au impresionat de-a lungul cartii pentru a nu uita sa mentionez nimic care merita spus.

Okay, dupa cum spune si titlul, m-am apucat de o carte noua numita Fata cu Picioare de Sticla, de Ali Shaw. Am citit pana acum numai primele 3 capitole dar pot spune cu siguranta ca nu am mai vazut niciodata mai multa culoare intr-o carte. Peisajele si descrierile sunt de-a dreptul exceptionale, iar stilul autorului este, pana acum, foarte fin. Se anunta a fi o carte buna. De asemenea, nu stiu daca asta

Ali Shaw

este numai in editia mea sau nu, dar hartia folosita este atat de moale si de fina, si totusi foarte calitativa, ca imi este frica sa nu cumva sa o indoi sau sa o patez, catusi de putin. Este exceptional. Ca sa nu mai spun de idee: foarte originala si oarecum abstracta, este ceva ce m-a atras de la prima pagina. Dar descrierile sunt cele care ma impresioneaza. Nu va imaginati ca este numai descriere, caci nu este asa. Este un echilibru perfect. Cum am mai spus, o carte speciala.

Mitago

Si uite ca intr-un final am mai terminat o carte… Oh, dar hey, nu-i asa ca atunci cand spun carte, tu, undeva in subconstientul tau, te gandesti la legende? La Arthur si cavalerii mesei rotunde, la Robin Hood si tot asa? Ei bine, cum ar fi daca aceste personaje din marile legende si povestiri ar prinde viata? Probabil ca ar fi mortal. Si fix despre asta ne vorbeste cartea Mitago…

Este sfarsitul Razboilui Mondial. Doi frati se revad dupa mult, mult timp. Doar ca se pare ca unul dintre frati se baga pe unde nu ii fierbe oala si se adanceste intr-o padure in care forme Mitago pot lua fiinta oricand din subconstientul oricui intra in padure si reuseste sa treaca de campul de forta energetica impus de aceasta. Poate parea complicat dar pe parcursul cartii vei intelege fiecare idee cu destul de mare usurinta. Desi ritmul este destul de incet, actiunea penduland putintel sacadata pana la un anumit moment (dupa parerea mea) , cartea aceasta te poate fura de la prima pagina. Vei calatori impreuna de personaje in padurea Ryhope infruntand alaturi de ei situatile primejdioase deopotriva cu momentele frumoase.

In putine carti mai gasesti atat de bine combinate stiinta, fantezia si mitul. Trebuie de asemenea apreciate si intorsaturile de situatie. De asemenea, autorul, prin maiestria lui, te poate face in doua secunde sa prinzi drag de un personaj ca apoi sa te simti la fel de tradat de el ca si cum ai fi parte din actiune.

Ei bine, sunt multe aspecte ale cartii acesteia despre care as putea discuta aici. Dar mai bine va las pe voi sa descoperiti singuri.

Vampir pentru o zi

V-ati gandit vreodata cum este sa fiti vampiri? Dar desigur ca v-ati gandit la asta. Toti si-au dorit-o, macar odata in viata lor. Toti fanii cartilor cu vampiri sau filme, toti cei care isi urasc profesoara de matematica, toti cei care au fost batjocoriti, grabiti sau asa mai departe. Este faptul a avea ceva in plus fata de ceilalti, ceva ce sa ii faca sa iti arate respect. O putere in plus fata de ceilalti, ce ii face sa se teama de tine.

Am fost vampir pentru o zi.

… din pacate, a fost o zi in care a trebuit sa merg la scoala.

Ti-ai dorit vreodata, ca atunci cand cineva te ia din spate “BA! Hai mai repede si grabeste-te odata, ca nu am toata ziua!” tu pur si simplu sa ii zambesti crud si acela sa se dea doi pasi inapoi, ingrozit? Ti-ai dorit vreodata ca atunci cand cei din liceul tau te trateaza superior, sa le arunci o privire de-a dreptul ucigatoare, contemplata de niste colti imensi? Ti-ai dorit ca atunci cand tu ajungi acasa si o gasesti pe mama ta suparata, urland la tine, tu pur si simplu sa ii zici, “Ai grija, sunt un Vampir. Nu ma infuria!”… credeti-ma, nu vreti! Parinti nu gusta chestiile de genul.

Totul a inceput noaptea, cand am auzit o voce ce imi soptea la ureche “Ai grija… de acum, o mare responsabilitate sta pe umerii tai”. Apoi am simtit o mangaiere pe obraz, iar imediat dupa, o durere surda in jurul gatului… Am cazut inapoi in pat, sleita de puteri, cazand intr-un somn adanc, inconstient.

Dimineata cand m-am trezit, aveam colti.

Nu mi-am dat seama de gravitatea schimbarii imediat. In mintea mea, eram inca normala: trebuia sa merg la scoala. Asa ca astawpid-IMG_20140107_081720.jpg este ceea ce am facut. Simplu si usor ca intr-o dimineata normala. M-am urcat in metrou, am coborat pentru a schimba magistrala, iar acolo m-am intalnit cu un coleg, si in momentul in care m-a imbratisat in semn de salut, am simtit un instinct animalic, primar, ce m-a impins sa il musc. Astfel, s-a transformat si el. La el schimbarea a fost imediata. Am putut sa vad cum coltii ii ies si i se maresc si socul avut ce ii disparea, inlocuita fiind de o privire inexpresiva. Si am mers la scoala.

Nu vroiam sa spunem nimanui. Nu stiam cum sa ne ferim sa nu ne vada profesorii. Era foarte greu. Totul in jurul meu capatase o culoare mai vie, mai puternica decat vazusem in viata mea. Agilitatea mea crestea pe masura ce timpul trecea. Era incredibil.

Dupa ore, a trebuit sa mergem sa vizitam o colega la spital. Ii promisesem de cu cateva zile inainte. Dupa ce a suferit un accident de masina, ne-am gandit ca ar fi dragut sa mergem sa o vedem. Si am fost. Iar acolo, la spital, unde mirosul de sange era atat de pregnant si de apetisant, am realizat ceva: viata mea nu va mai fi niciodata asa cum era.

Puterea, tot ceea ce aveam, agilitatea, vedearea puternica, totul… nu mai avea nici un rost. Totul se schimbase.

Cand am ajuns acasa, m-am dus si m-am uitat pe fereastra. A fost o seara senina: poate singura senina din ultimele zile, fiind totusi mijlocul iernii. Si am vazut o stea: steaua la care mi-am pus o dorinta cand eram mica, sperand ca se va implini. Mama mi-a spus intotdeauna asta: ca acea steluta, mica, ce abia se vedea, stralucea de fapt mai tare ca toate celelalte, doar ca nu puteam eu sa ii vad puterea. Si privind-o, am facut alegerea. Am inchis ochii pastrand inca in minte imaginea stelei, unica, lipsita de stralucirea celorlalte din jur. Imi aminteam cuvintele mamei mele cand eram mica:
-Alexa, tine minte ceea ce iti spun. Cea mai mica stea vizibila de pe cer are cea mai mare putere dintre toate. Nu uita asta.

Astfel ca am cuvantat, concentrandu-mi toata fiinta asupra dorintei ce o spuneam. Si am spus:
– Imi doresc sa fiu precum tine: cu nimic in plus fata de ceilalti. Mica si retrasa, dar cu puterea din interior. Nu imi doresc sa fiu vampir, nu imi doresc sa am putere. Scapa-ma, te rog, de acest blestem!
Dimineata urmatoare era totul normal. Nimic, niciodata nu se intamplase.

Pistolarul – Stephen King

Stau aici, holbandu-ma la pagina alba de internet din fata mea nestind ce sa scriu, crantanind un chips cu branza, si intrebandu-ma cate lumi mai exista inafara de aceasta, itrebandu-ma ce se alfa in spatele copertinei negre a mortii: poate ca moarte este doar o iluzie, doar un mod de a calatori intre mai multe lumi. Oare exista mai multe universuri? Si daca da, cate? Daca universul este infinit, cum ar fi sa existe o infinitate de infinite? Poate ca acesta chiar este un fapt adevarat… si daca este adevarat, poate acolo chiar exista o lume in care mutantii si demonii traiesc printre oameni, terorizandu-i. Sau poate nu este o alta lume ci doar un alt timp. Un timp mult in viitorul departat, unde un pistolar numit Roland incepu sa urmareasca un vrajitor, zis Omul in Negru, pentru a ajunge la Turn. Turnul ce putea controla timpul. Turnul ce avea puterea ka-ului. Si fugind sa prinda unul dintre cei mai mari vrajitori, nu face altceva decat sa dea peste tradatori si sa tradeze, la randul sau pentru a-si atinge telul. Sentimentele ii pun in pericol misiunea iar umbre din trecut se abat mereu asupra gandurilor lui.

Pot sa spun ca aceasta carte m-a incitat destul de mult. Prezinta foarte bine scurgerea timpului ce ne afecteaza pe noi toti, punand totul intr-o lumina fictionala in care pericolul este peste tot, iar tu insuti prezinti un pericol pentru ceilalti. Suspansul este prezent in carte, caci totusi, pana la urma vorbim aici despre Regele Horrorului, Stephen King, dar nu suspansul a fost cel ce a surprins. M-a impresionat mai mult impletirea dintre vis si realitate, dintre trecut si prezent, dintre amintire si actualitate. A fost astfel de frumos si de cursiv scrisa ca a alunecat prin fata ochilor mei, pagina cu pagina, absorbindu-ma in poveste, pana cand am observat ca pur si simplu s-a terminat. Precum nisipul ce se scurge printr-o clepsidra. Totusi, lumea merge mai departe…

Recomand cartea aceasta. Este o lectura diferita si foarte intriganta, nu neaparat din punct de vedere literar cat din punct de vedere al povestii. Totul se impleteste perfect. Imaginea desertului arid, totusi, nu este o imagine care sa ti se stearga atat de usor din minte dupa citirea acestei carti, asadar nu va imaginati ca este genul de carte (chiar daca este ea subtirica) de citit intr-o simpla dupamiaza.

Happy Birthday to You, Tina

Vi-o mai amintiti pe Tina? Pentru o perioada a fost si ea administratoarea blogului acesta, dar datorita examenelor de clasa a 8-a pe care urma sa le aiba, timpul liber de care dispunea nu o lasa sa se ocupe si de acest blog: lucru de inteles, de altfel.

Ei bine, astazi este ziua ei. Este ziua unui prieten adevarat la care chiar tin si in care am foarte multa incredere. O sustin si o voi sustine intru totul in tot ceea ce face. Si prin aceasta postare, tot ce vreau sa fac este sa ii transmit un calduros si dulce La Multi Ani!

Voi fi mereu alaturi de tine, sa nu uiti asta! Si multi, multi, multi ani inainte sa ai, dar poate nu chiar foarte multi caci nu vreau sa te vad o baba batrana cu pielea scofalcita. Sau nu! Mai bine sa ai caaaaat mai multi ani si foarte foarte foarte multa sanatate! Sa gasesti o licoare a tineretii ce sa te tina vesnic tanara, ca sa iti pot fi prietena in continoare pentru inca un mileniu, sa mai vin la ziua ta pentru inca o mie si una de ori! Esti cea mai tare!

La Multi Ani!!!

 

*ps: EU NU SUNT AROGANTA PENTRU CANTECUL DE LA INCEPUT. NU L-AM PUS CA SA JIGNESC. IL PUN DE FIECARE DATA CAND ESTE ZIUA UNUI PRIETEN.

NICI UN SENTIMENT NU A FOST RANIT IN TIMPUL SCRIERII ACESTUI BLOG.
PACE!

Happy new year!

Acesta a fost poate cel mai nebunatic an pe care l-am trait vreodata. Anul acesta s-au intamplat mai multe lucruri decat am mai trait vreodata pana acum. Si, de fapt, aiurea ma exprim eu spunand “anul acesta”. Deja “anul acesta” este anul trecut. La multi ani tuturor cititorilor blogului meu, tuturor iubitorilor de carti, tuturor bloggerilor cu care am intrat vreodata in contact. Va multumesc pentru sustinerea pe care mi-ati oferit-o pana acum, si fie ca anul ce va veni sa va aduca tot ceea ce e mai bun si mai magic in acest univers!

… Si va las aici un mic rezumat a ceea ce am facut de Craciun. Btw, totul s-a terminat cu ajunsul meu acasa pe la ora 11 noaptea si mama urland la mine… Oooops :S

Ei bine, va urez inca odata un an nou fericit si plin de impliniri! La multi ani!

So… be happy!

Zilele trecute am invatat ceva: de ce noi, oamenii in general, uitam sa ne bucuram de momentele frumoase doar pentru ca vrem si mai mult? De ce riscam sa uitam sa ne bucuram pentru ceea ce se petrece in prezent, doar de frica ca alte momente frumoase nu vor mai veni? Ne facem prea multe griji ca lucrurile se pot strica sau ca nu vom mai intalni alta ocazie sa fim fericiti, ca pur si simplu nu vom mai ajunge in punctul acela.

Multi dintre noi trebuie sa patrundem sensul acestor cuvinte:  Fericirea nu este scopul, ci actiunea. Ea nu este destinatia, ci drumul pe care ti-l alegi. Am facut aceasta greseala de mai multe ori in ultimile zile: am considerat fericirea un scop la care trebuie sa ajung cu orice pret si am uitat, astfel, ca sunt fericita. O puteti numi prostie, caci este, dar multi dintre noi facem aceasta prostie.

Viata este de fapt atat de simpla, de usoara, de placuta, de ce trebuie sa ne-o umplem oare de griji? Iubirea, fericirea, norocul, este ceva ce faci, este ceva ce alegi din propria initiativa. Multora ne este frica sa facem alegeri pentru simplul fapt ca am putea sa cadem, sa nu mai ajungem sa ne cucerim anumite scopuri. Imi este mai usor sa spun ca totul este pur si simplu o iluzie.

Trebuie sa invat sa ma bucur de momentul prezent, sa nu imi fac griji pentru ce va veni. Trebuie sa reinvat sa rad si sa ma bucur precum un copil: fiecare lucru sa ma entuziasmeze si sa imi aduca zambetul pe buze, sa ma pot bucura de orice lucru micut. Sa fac fiecare gest, fiecare fapta, semnificativa pentru mine. Pur si simplu am senzatia ca trebuie sa reinvat sa fiu fericita: o alta greseala pe care o fac. Astfel esti daca iti alegi sa fi astfel, fericit. Nu este un scop pentru care trebuie sa fac ceva. Asadar, let’s be happy, the life is easy. At least, why not? Intelege fericirea pe care o ai deja si nu incerca sa obti mai multa. Asta inseamna, de la bun inceput, a esua.

Oh, si daca incepe sa ninga (nu stiu cum e pe la voi, dar acuma, afara a inceput sa fulguiasca destul de placut) trebuie neaparat sa ma duc sa imi iau niste pliculete de ciocolata calda. De fapt, cred ca ma duc chiar acuma sa cumpar.

Cya